22 august 2013

'Everyone has a story to tell'




Cu toţii avem o poveste de spus, inclusiv eu :)

Pentru început, vreau să vă spun câteva cuvinte despre acest proiect. El a fost pornit la iniţiativa Ramonei. Ea a reuşit să strângă un grup de bloggeri care să contribuie la acest proiect. 
Ce a trebuit să facem? Pornind de la fragmentul scris de Ramona, a trebuit să compunem propria noastră parte de poveste. Astfel, povestea protagonistei noastre, Anna, a început să prindă contur. 
Desigur, am avut şi reguli bine stabilite. Mai multe informaţii puteţi găsi aici. 
Povestea scrisă până în acest moment o găsiţi şi aici.

Acum, vă las cu fragmentul scris de mine. You better enjoy!

________________________________________________

Dintotdeauna a ştiut că era ceva diferit la ea, mereu a putut să pună punctul pe „i” şi să spună că nu era tocmai „normală”. Poate vizitele la psiholog sau izolarea de care a avut parte în plan social au făcut-o să-şi găsească alinarea în Anushka, însă mereu a ştiut că nu era ok.
„Oh, hai încetează! Am fost aici de fiecare dată când ai avut nevoie de mine! Mai lasă lamentările! Amândouă ştim că eşti la fel de „deranjată” pe cât este şi Marco. Doar că el a făcut greşeala de a ceda impulsurilor, de aceea mă ai pe mine, ca să te ţin în frâu!”, o admonestă vocea Anushkăi. Însă Anna era încă în stare de şoc. Trecutul venise în valuri spre ea şi curentul o trăsese înapoi în ochiul furtunii. Ştia că nu putea să scape de acest bagaj.. Dar lipsa lui Marco, moartea lui Junior, ameninţările ce pluteau deasupra ei, atârnau mult prea greu pe umerii ei.
Încercând să găsească o soluţie pentru problemele acestea îşi ridică genunchii la gură şi-şi sprijinii bărbia pe ei, însă nu apucă să se bucure de calmul ce i-l aducea gestul în sine pentru că telefonul începu  să virbeze. Acelaşi număr necunoscut o suna, aceeaşi fantomă a trecutului venea să o bântuie.. „Acelaşi îngeraş vine să te păzească, puştoaico!”, îi reaminti Anushka. Apăsă butonul verde şi răspunse:
-Sfinte Dumnezeule! Eşti ok? Ai păţit ceva? Eşti rănită?! vocea impacientată a lui Marco îi umplu urechile.
-Da.. sunt ok, cred. Puţin zdruncinată... şi foarte pierdută.
-Ascultă-mă cu mare atenţie, vreau  să...
În timp ce-l asculta pe Marco, Anna era cât se poate de surprinsă de faptul că fratele ei putea să facă aşa ceva dintr-un ospiciu. Se pare că lumea nu înceta să o uimească. După ce-i închise telefonul îşi făcu curaj să se pună în mişcare, însă picioarele îi erau parcă de plumb, iar povara de pe umeri se îngreunase. „Sus fundul şi mişcă-te! Vrei să trăieşti sau să pleci după Junior ?!.. De fapt, stai, nu-mi răspunde! Doar mişcă!!” îi striga Anushka. Şi ea îi dădu ascultare.

Se scotoci prin buzunarele hainelor sperând să găsească ceva bani care să-i fie de ajutor. Pe lângă 20 de euro, o gumă de mestecat şi ghemotocul de căşti conectate la mp3 găsi o fărâmă de trecut. O poză. Una care avea o mare importanţă pentru ea. În micuţul dreptunghi erau 3 persoane: ea, fratele ei şi Junior. Nu putea să plaseze exact în timp momentul imortalizat de aparatul de fotografiat, dar ştia că era din perioada fericită a vieţii ei, a vieţii lor. Cu toţii aveau zâmbete largi pe chip, ochii le luminau de fericire, iar mâinile le erau conectate. Anna stătea în mijloc, flancată de cei doi băieţi care juraseră să o protejeze. Până astăzi, amândoi îşi respectaseră jurământul..

_________________________________________________

Sper că v'a plăcut. Fragmentul care a fost înaintea mea îl puteţi citi aici
Următoarea parte va fi publicată aici în următoarele 48 de ore!

Mersi pentru atenţie! Vă aştept părerile în secţiunea de comentarii!!

ps: Ştiu că este scurt! :)) Am avut o limită de 2500 de caractere *pe care şi aşa am depăşit-o*, dar vă asigur că pic cu pic, povestea se va întregi!


XoXo,
Adry ♥

3 comentarii:

  1. omg fragmentul tau a fost cel mai badass. povestea annei e foarte trista si a decurs foarte repede. abia astept sa vad cum se va termina :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. owh, şuş :)) au mai fost fragmente frumoase :3 şi eu vreau să văd cum se termină :))

      Ștergere
  2. Aud ca Ramona are deja finalul in minte. Noi mai asteptam un pic.
    Azi am citit si eu intreaga poveste. Mi-a fost foarte usor sa continui ce ai scris tu, poate pentru ca mi-am imaginat usor ceea ce ai vrut tu sa ne transmiti :)

    RăspundețiȘtergere

Pot conta pe tine sa-mi spui ce crezi ♥