15 iulie 2013

Strike #58


Ştiiiiiiiiu că mă mănâncă fix ca pe Zambilica şi că nu-mi văd de treaba mea *damn you, admintere, că deja mor!*, dar am simţit nevoia să mai postez o recenzie. Aşa că vă prezint din tot sufletul umila mea recenzie la "Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?" de Horace McCoy.



Câteva idei: Se spune că  „scopul scuză mijloacele”, dar şi că „o mână spală pe alta”, nu? Atunci cum putem să judecăm o persoană doar pe baza faptelor sale? Cine suntem noi să ştim ce este corect şi ce nu, când toate acestea sunt relative? De unde putem să ştim ce a fost în mintea unei perosne în momentul săvârşirii actului respectiv dacă aparenţele nu sunt totul? Nu putem.. de aceea trebuie să „explorăm” calea sper adevăr. Încă din incipitul poveştii ni se dezvăluie faptul că protagonistul a ucis pe cineva, însă doar la final ni se relevă totul. Încetul cu încetul aflăm dedesubturile poveştii dintre Robert şi Gloria, autorul ghidându-ne cu măiestrie să privim printre rânduri. La final te trezeşti cu întrebarea de la care ai pornit: „Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?”


Citate: O carte frumoasă ce merită gustată.
·                         -(...) Oricum mi-e silă de câte filme am văzut. Să mor dacă nu joc eu mai bine decât multe dintre cucoanele alea... Hai să stăm pe-o bancă şi să urâm pe toată lumea...
·                         Mi-aduc şi-acum aminte ce surprins am fost când l-au arestat pe Mario pentru crimă. Nu mi-a venit să cred. Era unul dintre cei mai drăguţi băieţi din câţi cunoscusem vreodată. Vreau să zic că nu mi-a venit să cred la momentul ăla. Acum ştiu că poţi foarte bine să fii un tip drăguţ şi, în acelaşi timp, un criminal. Nimeni nu cred că s-a purtat vreodată mai drăguţ cu Gloria decât mine, dar, până la urmă, tot eu am fost cel care a omorât-o. Aşa că, după cum vedeţi, faptul că eşti drăguţ nu spune nimic..
·                          -N-o să fie niciodată bună de nimic, a continuat doamna Layden. E o persoană malefică, o să-ţi distrugă viaţa. Doar nu vrei să-ţi distrugi viaţa, nu?
·                         -Mâine, tot timpul mâine, a zis. Tot timpul marea şansă e mâine, niciodată acum.
·                         -Ăsta-i singurul motiv? m-a întrebat poliţistul care stătea lângă mine, în spate.
                -Păi şi caii se împuşcă, nu-i aşa? am zis eu.

Am promis că vă arăt paginaţia :)

Părerea mea: Aşa cum am spus, „scopul scuză mijloacele”  şi „o mână spală pe alta”, zicala „tu mă scarpini pe mine, eu te scarpin pe tine” alăturându-se primelor două. Poate vă întrebaţi unde bat... consider că Robert a luat decizia corectă împuşcând-o pe Gloria. Atât am de spus şi nimic mai mult; dacă mă apucă să argumentez nu o să mai aveţi de ce citi povestea, şi asta ar fi mare păcat. Spun „poveste” şi nu „roman” pentru că, pentru mine, cartea atinge numărul de 126 de pagini şi este cam departe de concepţia mea de „roman”. Paginile efectiv zboară datorită stilului lejer şi a limbajului colocvial, printre capitolele cărţii fiindu-ne adusă la cunoştinţă şi decizia judecătorului de a-l condamna la pedeapsa cu moartea pe Robert. Conţinutul este scris într-o manieră plăcută, deloc solicitantă, genul de poveste pe care şi bunicuţa de la colţul străzii ar putea-o citii, însă doar dacă ai un oarecare bagaj intelectual şi un simţ al moralităţii o poţi înţelege şi ai putea să treci peste aparenţele acesteia. Cred că ideea cărţii se rezumă la binele pe care-l putem face altora şi la consecinţele care se răsfrâng asupra noastră, în diversele lor ipostaze. Pe parcursul paginilor ajungem să degustăm lumea anilor ’30, luând parte la „visul american”, dar, mai presus de toate, îi cunoaştem pe Robert şi Gloria, simţim capitolul decisiv al vieţii lor şi tragem propriile concluzii, poate chiar răspunzând la întrebarea cheie: „Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?”.


Informaţii generale: Cartea de faţă, sub titlul original „They shoot horses, don’t they?” a apărut în anul 1935. Deşi nu a fost agreată de publicul vremii, astăzi, datorită editurii Humanitas, a ajuns în casele noastre. În România a apărut sub titlul „Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?” în anul 2012. Acest roman a fost ecranizat în anii 1969, în regia lui Sydney Pollack, avându-i în rolurile principale pe Jane Fonda şi Michael Sarrazin.

Cumpără: O puteţi achiziţiona de pe Libris.ro apăsând link-ul de aici.

Nota: O carte lejeră şi foarte plăcută. 4 din 5.


XoXo,

Adry

5 comentarii:

  1. Wooow! Congrats pt cartea,mai ales că ai citit-o în timpul admiterii!
    Recenzia e genială,cred că mi-o trebuie și mie acum! :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Suna biiine :D! Mereu m-au fascinat subiectele astea, plus vremurile astea vechi pe care nu le putem cunoaste decat prin carti si filme . Superba recenzia.M-a corupt rau de tot , nu vezi ce-mi faci :) ?

    RăspundețiȘtergere
  3. Si eu vreeeau :o3 Foarte draguta recenzia <3

    RăspundețiȘtergere
  4. Super tare! <3 Stii ca virgula cand o sa fiu si eu prin bucuresti, adica in toamna anului 2014 o sa-mi imprumuti tot ce ai prin biblioteca si e necitit de mine, nu? :)) Stai ca rad malefic acuma >:) Gata :D

    RăspundețiȘtergere

Pot conta pe tine sa-mi spui ce crezi ♥