26 martie 2013

Far away..



  De mult prea multe ori m-am gândit cum ar fi să renunţ. De ce?! Pentru că simt constant că vă dezamăgesc, că dau greş în mod repetat şi că mi-e greu să-mi găsesc cuvintele. Înainte *mă refer la început* efectiv vroiam să postez din 5 în 5 minute, având idei nenumărate şi un suflu aparte, dar acum.. acum simt că mă doare sufletul şi nu pot să mă exteriorizez aşa cum o făceam înainte. Simt că mi-e greu să-mi adun gândurile şi să vă spun ce simt.. totodată mi-e frică să nu sune ca şi cum mi-aş plânge de milă sau aş cerşi atenţie..
  Uneori mi-e greu să respir.. Am momente în care citesc o carte şi încep efectiv să plâng în hohote, simt că mă prăbuşesc într-un hău infinit şi întunecat, simt cum efectiv mi se crapă sufletul şi mă trezesc înconjurată de cruda realitate: nu am pe cine să îmbrăţişez când simt că mor puţin câte puţin, nu am prieteni *lângă mine* cărora să le pese că azi mi s-a pus pata sau că cedez psihic secundă după secundă. Acum, cu un zâmbet amar pe buze, recunosc că nu am mai strâns pe cineva în braţe din ianuarie.. prea puţină interacţiune cu celelalte persoane, dar îmi sună în cap vocea lui Jem 'şi a cui e vina?'.. A mea e vina, dar nu e. Adică nu vreau să mai sufăr, nu vreau să mai simt durerea trădării şi a dezamăgirii şi mă adâncesc în mine, mă cufund într-un abis şi într-o mască pe care o îmbrăţişez cu durere. Mă ascund, mă pierd puţin câte puţin pe mine şi simt că parcă e mai bine.. Dar nu e! Nu e deloc bine să nu ştii cum eşti de fapt tu! E îngrozitor de dureros să te trezeşti că te-ai pierdut total într-o persoană în care ai fi jurat că nu te-ai transforma.
  Dar iar mă iau cu divagatul.. se pare că astfel e singurul mod în care mă mai pot exprima în ultima vreme.. Sar de la una la alta, având prea multe de spus, un suflet încărcat care nu ştie cum să răbufnească. Acele amare momente când realizezi că mergi la braţ cu singurătatea şi moartea ţi se pare atât de dulce şi atât de aproape..
  Dar când simţi cum masca ţi se crapă ce-i de făcut?! Să o lipesc la loc de dragul de a nu mă mai durea sau să o las să se distrugă în speranţa că.. că ce?!



 Iertaţi-mă că pălăvrăgesc fără sens.. aşa un ghivechi am în cap încât nu ştiu cum să mă exprim. Inima mă doare din varii motive şi simt cum zilnic mi se scurge energia şi mă refugiez în cărţi sperând la izbăvire, la o salvare, dar viaţa trece pe lângă mine şi eu mă pierd...

Pare sincer rău :o3


XoXo,
Adry ♥ 

15 comentarii:

  1. Vai , imi dau lacrimile , :( toti avem momente cand cedam , cand ne lasam purtati de val , satui de realitate ....dar eu cred ca esti o persoana puternica si ca vei reveni in scurt timp la fata zambareata , vesele :D *big hug*

    RăspundețiȘtergere
  2. Adri, tu! Să nu îţi pară rău. Eşti printre prieteni, aici poţi să spui ce vrei, ce simţi, ce poţi. Poţi să plângi, să speri, să fii tristă, doar cu condiţia să te ridici apoi, şi să nu te pierzi în învălmăşeala de sentimente. Ştiu ce simţi, te înţeleg foarte bine. Eu doar sunt mândră de tine. Pentru că în postarea de mai sus ţi-ai oferit sufletul, şi nu mulţi pot face asta. Sunt mândră de tine, şi nicidecum dezamgăită. Niciodată nu ai putea să mă dezamăgeşti. Îmi pare rău că nu-ţi sunt aproape să te îmbrăţişez cu adevărat, dar îţi trimit cu sufletul o îmbrăţişare plină de iubire!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ţine minte că nu scrii pentru noi. Tu scrii pentru tine, ca să te poţi exterioriza, ca să te poţi regăsi. Ceea ce credem noi nu e aşa de important. Aşa că postează ce vrei şi când vrei, după cum îţi este mai bine. Nu trebuie să ne impresionezi, noi te vom citi şi îţi vom fi mereu alături. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Nuuuu, aici scrii exact ceea ce-ți vine în cap, nu încerca să filtrezi crezând că noi o să avem nu știu ce părere. Fiindcă știi, am descoperit că nu ce cred ceialți contează, ci ce cred eu și nu considera că te-ai pierdut, că tot timpul o să fie o luminiță de care să te apropii. Poate după aceea o să ieși la suprafață cu totul revigorată, o Adry nouă și nu o să conteze ce a fost înainte. Noi suntem aici:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Este foarte bine să scrii undeva. Este perfect. SIMT ACELAȘI lucru. Singurele persoane cu care pot vorbi sunt la câteva sute de kilometri depărtare! :( Și apropo, draga mea covriggel, dacă ai vreo problemă, dă mesaj! Nu știu cum o scot eu cu tata... dar tot îți răspund! ^_^
    Nu știu măi, sunt praf la consolare. Dar câteodată cel mai bine e să vorbești cu o persoană care știe... să plângi cu cineva este muult mai bine decât să plângi singur.

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu mă aşteptam să am un gust atât de amar în urma unei postări făcute de tine.Pe mine sincer mă doare sufletul să văd un blogger excepţional cum suferă.Eu aş putea spune că mă aflu cam în aceeaşi situaţie,no truly friends,just me with my own person.Dar să ştii că noi vom fi aici always and forever,şi sper ca mesajele noastre să te ajute să zâmbeşti cu adevărat,nu amar :) .
    \^O^/

    RăspundețiȘtergere
  7. Doamne, fetelor!!! Nici nu ştiţi cât de mult îmi încălziţi inimioara :o3 sunteţi fenomenale şi vă mulţumesc de mii de ori pentru cuvintele excepţionale pe care mi le-aţi scris :o3 sunteţi magice şi vă spun sincer că vă ador :o3 Mulţumesc că mă înţelegeţi şi-mi demonstraţi că blogosfera e plină de înţelegere şi dragoste :o3 Mega kisses for y'all!!!

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu nu nu , micuta mea Adry , nu . Nu si tu ! Si eu simt la fel , ca si cum nu m-ar mai impresiona nimic dar defapt ma impresioneaza dar pur si simplu parca n-am mai avea ce viata sa traim , parca s-ar consuma viata de pe planeta . Si mie mi-e greu sa ma exprim , am atatea de zis , da' parca mi-e frica ca daca o spun , va disparea . Nu mai citesc , nu mai scriu , nu mai desenez , nici nu mai mananc decat chipsuri si ma cert cu toata lumea . Dorm 4 ore pe noapte si nimic mai mult . Eu una sper sa fie din cauza oboselii si a vremii urate si restul . Deci te rog , Adry , sa nu faci vreo prostie , aminteste-ti ca suntem aici si ca te asteptam . Va trece si perioada asta , si apoi te vei bucura ca esti inca aici . Te rog fa-ma sa am dreptate Gandeste-te ca nici macar tristetea si durerea nu sunt eterne si ca fericirea nu e niciodata asa departe cum crezi si gandeste-te ca mai ai o gramada de lcururi de facut si nu mai spune ca "moartea ţi se pare atât de dulce şi atât de aproape". Moartea si durerea nu te vor cu adevarat , nu sunt prieteni adevarati, te vot lasa balta la un moment adat . Scuze ca iti pierd timpul facand sa-mi citesti comentariul , stiu ca nu sunt buna la consolat , te rog iarta-ma . Esti o fiinta minunata, ai o groaza de talent , mi-au dat lacrimile de la ce-ai scris tu acolo , iti iese perfect sa-ti exprimi sentimentele . Asa ca noi , zambaretii tai , te roaga sa zambesti si tu ;) . Ok ? *Sending virtual hug*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mary, scumpo :o3 esti geniala :*:* mi-ai adus un ditamai zâmbetul şi mi-ai încălzit inimioara :o3 mai-mai să mă faci să plâng :o3 eşti osam :*:* Uite un zâmbet ptr tine :D !!

      Ștergere
    2. Uuuuu , ma faci asa fericita ! Vreau sa-ti dau o imbratisare mare-mare mai mare decat luna :*

      Ștergere
  9. "Acele amare momente când realizezi că mergi la braţ cu singurătatea şi moartea ţi se pare atât de dulce şi atât de aproape.." Doamne, Adry, ma crezi ca mi-au dat lacrimile la faza asta? Nici nu stii cat de tare imi doresc in momentu asta sa vin la tine sa te strang in brate!
    Nu esti singura, ne ai pe noi si crede-ma vom fii acolo pentru tine si te vom asculta! Iar, asta, asta e blogul tau asa ca aici poti sa-ti versi sufletul in orice fel si chip vrei, pentru ca noi n-o sa te judecam in mod negativ niciodata.

    http://media.tumblr.com/4ccce3f4adf6ccec7a5071c323426d53/tumblr_inline_mk8buyu5I01qz4rgp.gif (honestly, nu stiu cum sa incorporez linku' intr-un cuvintel, asa ca ti-l trimit asa... dar, e o imbratisare, pentru ca pari ca ai avea nevoie urgent de una.. sau 1000000)

    Stay strong, okay? We all love you!
    >:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<>:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Patri, scumpa mea :o3 nu mai plânge şi tu, că destul plâng eu :)) mersi, iubirea mea mică :o3 mulţumesc iubibilă mică ce eşti :o3

      Ștergere
  10. Hei, nu se asteapta nimeni de la tine sa postezi in continuu..fiecare mai are si alta viata de trait..cat despre starile voastre de spirit, e pacat ca simtiti asa, suntei tinere, sa zic ca este ceva specific adolescentei..am trecut si eu prin asat, dar din pacate greu va va fi mai tarziu, dupa ce terminati studiile si dati piept cu viata, fara sa va mai ajute parintii..sper ca voi sa vaeti parte de timpuri mai fericite de acum incolo

    RăspundețiȘtergere
  11. Stiu ca degeaba ti-as spune ca trece, pentru ca in momentele astea nu conteaza ca in viitor o sa fie mai bine. Dar zau ca o sa fie! Poate ca suna un pic insensibil, ca un fel de.."been there, done that", dar peste ceva timp o sa fii atat de prinsa de viata de zi cu zi, de luptele astea marunte si mediocre, incat o sa ajungi poate sa iti fie dor de momentele cand sufletul si trairile tale erau singurele motive ale disperarii sau melancoliei. Oricum, chiar daca te pierzi pe tine pentru cateva ore, zile, luni sau ani.. La un moment dat o sa te gasesti din nou. E normal sa te schimbi, sa te pierzi si sa te regasesti, sa te transformi... Doar ca fiecare schimbare si fiecare lucru in genral are doua taisuri. Depinde de care parte vrei sa o vezi. In plus, gandeste-te ca fiecare lucru mai putin placut care se intampla, se intampla doar pentru ca altul mai bun sa aiba loc in viitor. Sa crezi mereu asta!
    Si nu mai scrie pentru public, ci pentru tine.. Daca scrii pentru altii, nu o sa ii poti multumi niciodata pe toti. Cititorii or sa vina oricum, se gasesc inca oameni care sa rezoneze intre ei si care sa se gaseasca unii pe altii indiferent de cat de nebuna ar fi lumea si viata si indiferent de cati kilometri ii despart. Te imbratisez cu drag! Imi pare rau ca nu te pot ajuta in vreun fel sa treci peste perioada asta, dar sper sa reusesti sa o depasesti singura cat mai repede si sa devii mai puternica!

    RăspundețiȘtergere
  12. Tu ştii că şi pe mine mă faci să plâng?! Adry, ai suportat deja câteva luni de singurătate maximă, nu poţi să renunţi acum, când mai ai aşa puţin. Ar fi mândră versiunea ta de 8 ani de tine, acum? Nici pe departe. Ar face ce fac şi eu acum: îţi zâmbesc, te iau de mânuţă şi îţi spun că, într-un final, nu contează cum, totul va fi bine.
    Noi suntem aici.
    Şi te iubim >:D<
    Iar când te simţi aşa rău poţi oricând să vii la noi, pentru că n-o să te bârfim, n-o să te lăsăm pe locul doi, n-o să îţi întoarcem spatele niciodată.
    Come on :*:*:*:*:*:*

    RăspundețiȘtergere

Pot conta pe tine sa-mi spui ce crezi ♥