24 februarie 2013

Strike #50


  Am ajuns şi la recenzia cu numărul 50. Sunt din cale-afară de mândră că am reuşit să citesc atâtea cărţi într-un interval de un an. :) *se putea şi mai bine, dar na!* Această recenzie mi-a venit foarte greu să o scriu pentru că este genul de carte pe care ai vrea ca toată lumea să-l citească şi ţi-e greu să te aduni şi să scrii ceva calumea, dar sper că am reuşit să fac o treabă bună. Acum vă prezint recenzia la senzaţionala 'Dacă aş rămâne' de Gayle Forman. Enjoy :)




Câteva idei: Ceea ce pare a fi o zi normală este, de fapt, ultima zi a familiei Miei. După ce un accident de maşină îi omoară pe părinţii ei, aceasta intră într-o comă de gradul 8 iar fratele ei este în stare la fel de gravă. Dar Mia vede toate acestea, Mia este prezentă la încercările medicilor de a o salva, vede efectele acestui accident asupra rudelor şi apropiaţiilor ei. Dar Mia nu ştie dacă mai vrea să rămână în această lume, deşi îl iubeşte pe Adam, deşi este prietena cea mai bună a lui Kim, deşi o aştepta o carieră de violoncelistă de succes, parcă nu se poate decide dacă să stea fără părinţii şi fratele ei. Într-o singură seară, viaţa Miei se derulează în faţa ochilor ei, iar decizia de a rămâne este doar a ei. Ce va decide ?!
 
Citate: Doamne, tanti Forman are un stil incredibil de a scrie!
ª        Un elicopter nu este ca un avion- un glonţ cu o mişcare lină şi rapidă. Un elicopter este, mai curând, ca un puc de hochei trimis pe cer. Sus, jos. Stânga, dreapta. Nu-mi dau seama cum de aceşti oameni se pot ocupa de mine, cum de pot citi micile diagrame de pe computer, cum de pot pilota chestia asta în timp ce comunică prin căşti informaţii despre mine, cum pot face toate astea în vreme ce elicopterul îi zgâlţâie întruna.
ª        -Drăguţ costum, a fost tot ce a spus.
-Quid pro quo. Aşa-i corect, am zis eu, arătând spre ţinuta Mozart pe care o purta.
-Cred că arăţi înfricoşător, dar eşti drăguţă, a spus Teddy. Aş zice sexy, dar sunt fratele tău, aşa că ar fi scârbos.
-Cum de ştii măcar ce înseamnă ‚sexy’? am întrebat eu. Ai şase ani.
-Toată lumea ştie ce înseamnă sexy, a spus el.
ª        Există oameni cărora le place muzica clasică. Oameni care apreciază muzica pop. Sunt oameni citadini. Şi oameni care agreează viaţa la ţară. Băutori de cola. Băutori de pepsi. Există conformişti şi oameni care gândesc liber. Virgini şi non-virgini. Şi mai există genul de fete care au iubiţi în liceu şi cele care nu au.
ª        -Ei bine, nu neapărat asta, dar ceva care să le facă să se uite în altă parte timp de o jumătate de secundă, ca să mă pot furişa înăuntru.
-O să te găsească imediat şi te vor da afară în şuturi.
-Nu-mi pasă, răspunde Adam. Am nevoie doar de o clipă.
-De ce? Adică, ce poţi să faci într-o clipă?
Adam face o scurtă pauză. Ochii lui, care, în mod normal, au o ciudată combinaţie de cenuşiu şi căprui, şi verde, au devenit negri.
-Pot să-i demonstrez că sunt aici. Că încă se află cineva aici.
ª        Tata nu avea dreptate. Este adevărat că s-ar putea să nu ai posibilitatea de a avea control asupra propriei înmormântări, dar uneori poţi alege modul de a muri. Şi nu pot să nu mă gâdesc că o parte din dorinţa mamei s-a îndeplinit. S-a dus împreună cu tata. Dar eu nu voi cânta la înmormântarea ei. Este posibil ca înmormântarea ei să fie şi a mea. Este ceva liniştitor  în asta. Să pleci cu toată familia. Să nu rămână nimeni în urmă. Astea fiind spuse, nu pot să nu mă gândesc că mama nu ar fi încântată de asta. De fapt, Mama ursoaică ar fi absolut furioasă în legătură cu modul în care decurg lucrurile pe ziua de azi.
ª        Adam murmura ceva acum. Abia auzit. Iarăşi şi iarăşi, rosteşte:
-Te rog! Te rog! Te rog! Te rog! Te rog! Te rog! Te rog! Te rog! Te rog!
În cele din urmă, se opreşte şi îmi priveşte chipul.
- Te rog, Mia! mă imploră el. Nu mă face să scriu un cântec.
ª        Nu ştiu dacă, odată ce mori, îţi aminteşti lucrurile care ţi s-au întâmplat când trăiai. Ar fi logic să nu se întâmple aşa ceva. Că atunci când eşti mort să fie precum înainte de naştere sau, altfel spus, un mare nimic.



Părerea mea: Ok, poate am cam exagerat cu citatele, însă a fost o carte superbă. Jur că plângeam odată la 5 pagini *ca să nu număr de câte ori am plâns de la paragraf la paragraf*. Este o carte care ne arată cât de grea poate fi viaţa, cât de mult contează să ne simţim legaţi de ceva, cât de tare poate să doară să iei o decizie. Sunt geloasă pe Mia *nu partea în care e în comă sau e orfană* ci partea în care ducea o viaţă atât de specială, deşi ei i se părea normală, avea un iubit excepţional, avea o familie super, o prietenă nebună care îi ţinea spatele şi avea un talent incredibil. Era o fată atât de iubită şi.. greşesc spunând toate astea la trecut, pentru că Mia nu e moartă, Mia e doar în comă şi trebuie să decidă dacă să rămână, dacă să continue să trăiască pentru cei care au rămas în viaţă. E greu.. dar nu ştiu ce alegere aş face eu. O carte care efectiv mi-a luat răsuflarea, o carte care m-a făcut să mă gândesc că viaţa poate să se termine în câteva secunde, dar efectele unui asemenea fapt poate avea repercusiuni asupra celorlalţi. Chiar merită să o citiţi, este incredibilă.

Informaţii generale: Volumul 1 al seriei a apărut în anul 2011  la editura RAO. Până în prezent, seria are 2  volume, din care doar unul singur publicate la noi.

Nota: 5   din 5 datorită lacrimilor pe care mi le-a smuls cu măiestrie!



De când am terminat recenzia, melodia mi-a sărit în cap. Presupun că se potriveşte :)
Sper că v-a plăcut recenzia, deşi e cam alambicată! :)


XoXo,
Adry

5 comentarii:

  1. E foarte drăguță recenzia ta :) Am auzit multe lucruri bune despre cartea asta, și cred că este într-adevăr așa, dar mi-am zis că nu o voi citi. Mi se pare mult prea tristă. Nu cred că aș rezista :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Doamne Adry! Vreau cartea asta. De când caut o carte la care să plâng. Acum meditez la 50 de metode prin care să o cumpăr fără să își dea seama mama.
    Citatele sunt... uau! Recenzia e preferata mea din toate ale tale! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. @Maria: mersi, scumpo :* este o carte superbă, mare păcat că nu o citeşti :o3 poate totuşi o să pui cândva mâna pe ea :*

    @Anca: oh, wow o.O mersiii!! :*:* sper să pui mâna pe ea! :)) chiar merită :o3

    RăspundețiȘtergere
  4. Trebuie sa citesc cartea neaparat, si am asa de multe carti pe TBR acum....:(
    Imi place recenzia ta, Adry.

    RăspundețiȘtergere
  5. Uf, uf, plângi cam des zilele astea:)) Și poate mai și tu vreun semn de viață pe mail:))

    RăspundețiȘtergere

Pot conta pe tine sa-mi spui ce crezi ♥