29 decembrie 2012

You died loved.

Cei care mă cunosc ştiu ce-o să urmeze. Rapapapaaam, postul cu American Horror Story, hell yeah, de când voiam să fac astaa <3 Faceţi-vă comozi pentru că o să fie o postare lungăă. Cred că or să se strecoare şi nişte spoilere, dar puţine şi mici :3 













Eu n-am început să mă uit pentru că îmi plac filmele de groază sau aşa ceva. Evan Peters a fost unicul motiv :)) Am luat la rând lista cu filme şi seriale în care a jucat, şi cum le terminasem aproape pe toate iar nevoia mea evanistică mergea, am zis să încerc şi AHS, că doar n-oi muri dacă mă uit la primul film horror din viaţa mea. Şi aici o să mă folosesc de un fragment de pe celălalt blog al meu ca să vă arăt impresia pe care o aveam atunci:

Azi am îndrăznit să mă uit la primul episod din American Horror Story, în sfârşiit :)) Sau, mă rog, mai mult subtitrarea, că mi-am ţinut mai tot timpul mâinile în dreptul ochilor ca să nu se întâmple ceva ca să-mi strice somnul :)) Şi, surpriză, nu mi s-a părut prea horror. Bine, poate că n-aş fi acoperit 3 sferturi de ecran în timpul episodului mi s-ar fi părut, dar e mai sigur aşa :)) Deci e ge-ni-al. Povestea, personajele, efectele, totul e absolut genial. Tate e personajul meu favorit. Asta sună ciudat, dar e aşa drăguţ când îi dă lui Violet sfaturi despre sinucidere :3 E un psihopat adorabil. Apoi mai e şi menajera aia pe care bărbaţii o văd tânără şi frumoasă, pe când femeile nu văd decât o babă urâtă ca noaptea. Eu şi Sarah (da, prietena mea, pentru că n-aş fi avut curaj să mă uit de una singură şi poate nici ea nu m-ar fi lăsat să văd încă un film cu Evan Peters fără ea) ne-am împărţit câmpul vizual în fâşii cu ajutorul degetelor când ni s-a părut că ne poate speria ceva (jumătate din episod, mai exact :)) ) şi am derulat când am considerat că totul devine prea.. ăă, în fine, să zicem indecent, dar a fost super OK şi abia aştept să vedem următorul episod.

E vorba de o casă bântuită. Familia, formată din Ben, Vivian şi fiica lor Violet se mută acolo fără să ştie că e ocupată de foştii ei locuitori. Şi de aici înţelegem menajera despre care aţi citit mai devreme, Moira, care este extraordinar de perversă, puştii ăia de la început care au venit să vandalizeze tot şi au sfârşit spânzuraţi, ciudatul doctor şi soţia lui... şi alte fantome cu obiceiuri ciudate care vor să neliniştească familia Harmon.
Ben e un psihiatru, iar toţi bolnavii mental vin în acea casă pentru consultaţii. Fiecare are câte o poveste care nu poate să te lase indiferent. Printre el e şi Tate, cu care v-am înnebunit deja destul. Are o grămadă de personalităţi tipul ăsta. În final a ajuns să-mi pară rău de el, pentru că el chiar voia să fie iertat şi o iubea pe Violet. Mă rog, poate deja încep să zic prea multe şi vă încurc. Aşaa, deci Ben e doctor, şi aparent o iubeşte mult pe soţia lui, Vivian. Dar are şi o latură perversă. Are o amantă, Hayden, care nu-l lasă în pace, şi sfârşeşte prin a vrea să o ucidă pe soţia lui. Asta e ramura principală a poveştii, care, după cum spune regizorul, e bazată pe un păcat, ca fiecare dintre sezoane: infidelitatea.
Violet e o tipă frumoasă, such a badass, o ador pur şi simplu. Mă rog, are şi ea o latură depresivă, în sensul că fumează, se taie cu lama şi urăşte lumea. Ajunge să aibă şi ea un rol important în povestea asta, chiar dacă la început ea şi mica atracţie dintre Vi şi Tate e pusă pe plan secundar. Iar de Vivian n-am prea multe de spus, ea e doar o femeie simplă care ajunge să fie copleşită de atâta durere, infidelitate şi energie negativă venită din propria-i casă. Dar mi-a plăcut de ea.
Şi urmează vecina lor ciudăţică pe nume Constance interpretată de superba Jessica Lange. Ea mereu a ştiut ce se întâmplă în casă, ba chiar a locuit în ea, dar mereu a aşteptat să moară ultimul locuitor. Mă rog, nu a avut un rol prea mare în ceea ce se întâmpla acolo, dar măcar putea să oprească lucrurile din direcţia către tragedie. Însă mi-a plăcut maxim de ea pentru că are nişte principii excentrice dar originale şi a trecut repede peste moartea copiilor ei, toţi nişte ciudaţi incurabili. Apoi şi-a împuşcat şi tranşat soţul şi menajera. E un personaj inedit, ciudat, cum am mai zis, şi mi-a plăcut mult să văd cum evoluează.
Are un plot foarte bun şi mereu noi intrigi care te fac să nu te mai dezlipeşti de serial. Mai e şi misterul construit în jurul Omului de Cauciuc, ăsta din poză, niciodată nu poţi ştii cine e. Ori e Ben, ori Tate, ori... nu ştiu. Şi nu e chiar atât de horror, doar te face să meditezi un pic. O să mai fac posturi despre American Horror Story, pentru că nu pot vorbi niciodată destul despre serialul ăsta <3

-sfârşitul părţii 1-


3 comentarii:

  1. AHS, asta e clar Rose, marca inregistrata.... Taaaate <3 asta e cam tot ce imi amintesc despre AHS sezonul 1 :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Decideci am urmărit sezonul 1 într-o zi. :o3 L-am păpat pe tot cu pâinică prăjită.
    Finalul e așa de triiiiiiiiiist. -.-
    Sezonul 2 nu mi se pare la fel ca 1... adică sezonul 1 e mai Tate decât sezonul 2, care e mai Kit decât Tate. (nu mă băgați în seamă, mi-e somn)
    Și ai dreptate, nu chiar așa de horror. Adică nu e genul ăla de horror în care trebuie să te depărtezi 10 pași de ecran ca să mai poți să respiri normal. Are câteva efecte speciale care-ți fac chestia aia mică și caldă din piept să bată mai tare, dar nu e *omgon-osăpotsădormlanoaptemăducs-aprindluminadeveghe*.
    Iar vorbesc fără sens. ._.
    Okay, mă duc să dorm. :))

    RăspundețiȘtergere

Pot conta pe tine sa-mi spui ce crezi ♥