14 decembrie 2012

Cutiuţa cu sentimente :3

Heei, copilaşi :3 Sper ca Adry să nu se supere că-mi fac de cap pe aici, doar că simt nevoia să spun ceva.
Ieri, colega mea de bancă a păţit-o în zăpadă. Ce să zic, nu ştiu prea bine pentru că s-a mutat anul ăsta în şcoala noastră şi nu suntem chiar cele mai bune prietene. Dar ne înţelegem destul de bine. Tipa e foarte de treabă, şi micuţă, cu un năsuc adorabilicios şi e atât de dulce când eu îi zic "lasă, lasă, nu trebuie!" şi ea continuă să facă acel lucru, ca să fie de ajutor <3
Revenind, la noi în curtea şcolii e aaalb. Toată lumea iese afară ca să se frece şi să se bată în zăpadă, cum a făcut şi colega mea. O să-i zic Minney, aşa. Minney are foarte mulţi prieteni şi peste tot unde merge în curtea şcolii sau pe hol se găseşte cineva s-o ia în braţe, s-o pupe, să o tachineze. Logic că acum au încăşunat toţi pe ea. Mai ales un coleg căruia o să-i zic Mickey [ce-mi place chestia asta cu numele:))], care a doborât-o pe Minney pe gheaţă şi-i punea piedică tot timpul. Poor Minney. Şi cum stăteam eu în clasă, ca o fată cuminte, a intrat, s-a aşezat în bancă lângă mine, şi-a pus capul pe bancă şi nu şi l-a mai ridicat de acolo. Cum plângea fetiţa asta. N-am ştiut cum să reacţionez. Mi-am pus braţul în jurul umerilor ei, şi când să deschid gura să spun ceva, mi-am dat seama de ceva.

Nu ştiu să consolez.

I-am dat părul din ochi şi-i şopteam chestii de genul "Te doare?", "Eşti bine?", "Hai, Minney, nu mai plânge...", şi în scurt timp s-au adunat vreo cinci persoane în jurul ei care să o ia în braţe, să o consoleze şi să o facă să râdă. M-am simţit în plus pe acolo, obligată cumva să particip la evenimentul ăla pentru că stăteam în bancă (,) cu ea. Mă simţeam într-un fel neîndreptăţită. Apoi a venit profa şi a trebuit ca prietenii ei să plece, lăsându-mă pe mine singură cu suferinda. God, damn it.
Nu pot să descriu ce-am simţit. Ştiţi cum e să ai un ghemotoc de tristeţe lângă tine şi să nu ştii ce să-i faci să se simtă mai bine? Nu sunt obişnuită cu aşa ceva şi habar n-am cum s-o fac. Îi întindeam tot timpul şerveţele în care-şi sufla nasul de zici că rupea pământul, o mângâiam pe spate, îi dădeam părul din ochi cu mişcări care mi se păreau extraordinar de rigide, şi îi spuneam să nu mai plângă pentru tâmpitul ăla, că nu merită (mă rog, nu pentru Mickey plângea, plângea pentru că o durea, dar, cum am zis, sunt varză la consolări). Şi jur că pentru ora aia în care trei sferturi nota lecţia şi un sfert plângea îmi venea să-mi dau cu ceva în cap, pentru că nu ştiam ce să mai fac. Mă simţeam inutilă, băgăcioasă în problemele ei. Să nu mai fac paranteze pentru profa extraordinară care nici n-a observat cât de varză era Minney, deşi stătea în dreptul ei. În pauză, toţi s-au strâns lângă ea să o îmbrăţişeze şi să o pupe, iar eu am ieşit afară. Am stat singură, pur şi simplu. Era frig, da. Dar nu suportam să privesc cât de rahat e atitudinea mea faţă de prietenii adevăraţi, care ştiu să consoleze şi să te facă fericit. Apoi, în egoismul meu, am devenit geloasă: dacă mie mi s-ar fi întâmplat aşa, nimeni nu m-ar fi luat în braţe. Nimeni nu m-ar fi consolat. Ia uite la ea, egoista naibii, în toată povestea asta ea se simte aia suferindă, nu săraca Minney.
Aşa că-mi plâng singură de milă. Săraca Rose. *muzică din aia lacrimogenă*
Şi cum v-am obişnuit, întrebarea vieţii:

Voi cum v-aţi fi consolat prietena?

Vă trimit o îmbrăţişare caldă din faţa monitorului :o3

4 comentarii:

  1. In interiorul tau,Rose...tu esti speciala si ai simtit durerea prietenei tale si asta este cel mai important. Poate s-au strans multi in jurul lui Minney si se luau la intrecere in consolari,dar cati din cei care au consolat-o ,,dulce" au simtit tristetea ei? Nu ceea ce afisezi in public este important ci ceea ce-i afisezi persoanei dragi fiindu-i alaturi cu sufletul.

    Sa ai o zi minunata >:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu una sunt praaaf la consolari. Si uite cineva care ma intelege. Lume,lume, nu sunt singuraa! Eu daca plang si vine toata clasa la mine innebunesc. Off... o sa sfarsesc singura.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu nu cred că eşti o prietenă groazănică.Adică..pe mine aşa mă consolează toate prietenele când sunt tristă..şi sincer mă mulţumesc şi cu atât.Eu cred că Minnie s-a bucurat în sinea ei că ai fost lângă ea şi că ai ajutat-o.

    P.S:Nu ştiu cum consolez.Nu mi.a spus nimeni niciodată că o fac bine sau rău.

    RăspundețiȘtergere
  4. Vioreld, chiar m-au atins cuvintele tale. Mersi mult :o3

    Vă pup, fetelor :* Mi-a prins bine să împart cu voi ce-am simţit :3

    RăspundețiȘtergere

Pot conta pe tine sa-mi spui ce crezi ♥