13 decembrie 2012

And the past comes to life!




Noooo, nu învie morţii şi nu ne atacă zombii! Nope, niciun fost iubit 'mort' nu a revenit. Ci doar pofta ciudată de a face postări cu o poveste începută prin vară. Poate vă aduceţi aminte (sau nu, şi nu vă învinuiesc) de 'Împotriva Destinului' a.k.a. 'Against the Destiny'. Ei bine, după ce n-am mai postat la ea din luna august *don't stone me!!* m-am decis că ar fi cazul să mai revin şi poate, poate să mai scriu la ea! (Rose, baby, be happy!:*). Aveţi aici un flashback (pentru cei ce ştiu despre ce e vorba) şi pentru nou veniţi sau curioşi aici aveţi povestea de la bunul ei început. Sper să vă placă!

Enjoy!

Turul castelului (II)

Deschise uşile arenei şi, din fericire, nu mai era nimeni acolo. Începu să spună felurite detalii şi să înşire premiile câştigate de liceu de-a lungul timpului. Marcus asculta, chipurile atent, ceea ce Destiny îi spunea. Era uimit de calmul şi pasiunea cu care vorbea despre liceu, despre tradiţiile acestuia şi cât de mult se vedea că iubea castelul. Când ajunseră în apropierea grajdurilor şi vestiarului ştia că putea acţiona, şi cu puţin noroc primea şi un bonus.
În timp ce fata vorbea acesta o bruscă şi o lipi de perete. Mâna stângă şi-o puse deasupra umărului ei, iar cu mâna dreptă îi ţinea braţul  lipit de şold. Se uită în ochii ei vanilaţi şi-şi dorea să o poată hipnotiza ca pe hiena de Amber. Fata, luată prin surprindere, nu spunea nimic, privea năucită la băiatul ce îi lua posibilitatea de a privi în orice altă direcţie decât în ochii lui.
-Ce.. ce faci? reuşi să îndruge.
Nu-i răspune, doar o privea. O privea atât de seducător şi într-un mod aproape hipnotic. Nu realiză când acesta se aplecă uşor-uşor spre ea şi nu-şi dădu seama nici când Marcus o săruta şi nici că ea îi răspundea.
Ce-i cu tine, Destiny?! Îl iubeşti pe Carden, nu pe Marcus. De ce îl laşi să te sărute?! începu să gândească alarmându-se. Atunci încercă să se elibereze din strânsoarea lui, dar mâinile lui îi mângâiau gâtul şi şoldul. Era o mişcare hipnotică, iar gura lui îi dezmierda obrajii şi buzele roşii. Mâna îi coborî de pe gât făcându-i loc gurii să-i sărute pilea catifelată. Fata se zbătea, iar acum că putea să strige, se apucă să ţipe după ajutor. Însă părea că nimeni nu o aude, căzuse în capcana lui. De aceea nu a lăsat-o pe Misty să vină cu noi, gândea ea cu lacrimile şiroindu-i pe obraji.
-Donegal, ia-ţi mâinile de pe ea! Acum! tună o voce mânioasă din capătul coridorului.
Băiatul se opri, iar ochii lui aruncau pumnale de furie şi Destiny îl simţea tremurând de furie.
-Nimeni nu mă întrerupe! tună el întorcându-se spre vocea necunoscută.
Dându-se la o parte, îi eliberă spaţiul lui Dy şi aceasta putu să vadă că vocea mânioasă era a lui Carden. Cavalerul meu, gândea ea încă lăcrimând. Cum putu să se mişte o luă la goană spre Carden şi se adăposti în braţele lui plângând necontrolat. Simţea că îl trădase şi asta o durea la fel de mult pe cât o înfuria slăbiciunea ei, dar pe moment părea hipnotizată ca şi cum nu se putea împotrivi.
Carden o ţinea la adăpost de privirea superioară a lui Marcus ce-şi ştergea buzele de manşeta cămăşii mulţumit de el. Nu se putea gândi decât la faptul că Destiny era din nou în siguranţă în braţele lui. Dar ştia că vărsa lacrimi şi acest lucru nu-l putea ierta. Ştia că Donegal îi va plăti lacrimile însutit.
-Ce-i, O’Sullivan? Nu te-a învăţat măică-ta că nu-i frumos să întrerupi doi porumbei? îi aruncă Marcus privindu-l batjocoritor.
-Nu ştiu unde vezi tu porumbeii ăia! Eu te-am văzut pe tine pipăind şi sărutând o fată ce-ţi plângea în braţe! Şi fata e amica mea, parcă ţi-am mai spus să stai departe de ea! zise Carden abia stăpânindu-şi mânia. O dădu pe Dy la o parte, o aşeză pe bancă, îi puse cămaşa lui pe umeri şi se întoarse pe călcâie pornind spre Marcus cu pumnii încleştaţi.
Marcus, mulţumit de rezultatele planului său şi felicitându-se pentru bonusul primit, îl privea pe Carden cum înainta tremurând de furie. Era sigur de sfârşitul acestei mici povestioare.
La mai puţin de un metru de el, Carden îşi ridică pumnul şi rată la milimetru ţinta. Marcus fentă uşor amuzat. Îi întoarse ‚cadoul’, dar acesta nu-şi rată ţinta, nimerindu-l pe Carden în falca dreaptă. Băiatul replică şi el, nimerind la rândul său faţa adversarului, totodată, ştergându-i zâmbetul de pe chip.
-Nu-i rău pentru un provincial, spuse Marcus ştergându-şi, pentru a doua oară buzele, de data aceasta de sânge.
Carden nu-i răspunse şi, nelăsându-i timp de reacţie, îi mai trase un pumn în stomac lăsându-l să se adune de pe jos. Marcus îl trase la rându-i pe jos unde îi mai dărui un pumn în aceeaşi falcă.
Destiny pirvea ca prin ceaţă întreaga scenă. Când îşi dădu seama de acţiunile băieţilor se ridică în picioare şi ţipă cât putu de tare:
-Încetaţi!
Dar ce nu realiză ea decât după treizeci de secunde o uimi. Nu ştia cum, dar eliberase un câmp de forţă sau o undă de şoc, nu ştia excat. Dar simţea cum pământul îi fuge de sub picioare în timp ce băieţii se ridicau năuciţi.
Marcus a fost martor la acţiuna fetei şi, pentru a doua oară în acea după-amiază se felicită pentru bonusul primit. Ştia când trebuia să iasă din scenă. Aşa că în timp ce O’Sullivan înainta spre drăguţa lui amică, o şterse uşor pe drumul de unde venise.
-Dy! strigă Carden ajungând exact la timp pentru a o prinde.
Destiny simţi cum inima i se umple de căldură când Carden o luă în braţe. Dădu să murmure ceva, dar băiatul n-o lăsă.
Ce-i cu mine?! Ce a fost aia?! gândea panicată Dy.
 Dar ce Destiny nu ştia era că Misty privise tremurând şi plângând întreaga scenă. Iar ea se simţea prinsă între doi pereţi ce ameninţau să o strivească: prietenia ei cu Destiny şi Carden era oare mai puternică decât sentimentele ce le nutrea pentru Marcus ? Îngrijorată, aceasta o luă la fugă pe coridoarele castelului pentru a le ieşi în întâmpinare celor doi amici ai ei. 


~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Sper că v-a plăcut şi că nu v-am dezamăgit *iar*! :)
Ne auzim mâine!!
O seară plăcută!!



XoXo,
Adry ♥


Un comentariu:

  1. Yaaa, ce-avem noi aici? <3 Am început să ţopăi când am văzut că te-ai hotărât să continui :x flawleeeeees =p~
    Marcus a fost un picuţ nesimţit în capitolul ăsta. Îmi aduce aminte se Damon 8-> Şi eu credeam că Destiny n-o să se împotrivească, da na', niciodată nu se întâmplă ce vreau eu din prima :)) Iar Carden a fost un dulce aici. A apărat-o aşa drăguţ pe Dy <3 Vreau continuareaa <3

    RăspundețiȘtergere

Pot conta pe tine sa-mi spui ce crezi ♥