19 noiembrie 2012

You'll see..



Inspir şi expir. Aerul intră şi iese. Plâmânii se măresc şi se micşorează. Pieptul se ridică şi se lasă.
Închid şi deschid ochii. Pleoapele se ridică şi se lasă. Lacrimile se strâng şi ies. Alunecă, se rostogolesc, o iau la vale şi-mi şterg obrazul. Moţul din păr îmi alunecă şi părul se revarsă în valuri peste umerii mei. 
Mi-aduc aminte cum obişnuiam să vin aici şi să privesc lumea care trecea pe lângă mine, pur şi simplu. Îmi plăcea să îmi imaginez cum ar fi să am viaţa lui sau a ei. 
Ea, tipa frumoasă care trecea la braţ cu un băiat simpatic, care zâmbea frumos şi se gudura pe lângă el. Fata aceea cu obrajii rumeni şi ochi superbi.
El, tipul ruşinos care abia de ridica ochii din pământ. Băiatul cu părul răvăşit şi ghiozdanul pe umăr care visa cu ochii deschişi la fericire.
'Tu şi cu mine, prietene!' aşa gândeam. Eu şi cu el, doi străini care visau la fericire. Amândoi ţinteam spre un ideal măreţ. Doar că ştiam că el va fi atinge acest scop mai repede decât mine. De ce? Pentru că inima mea era bucăţele mărunte. Obrajii mei purtau urmele durerii. 
Drept dovadă, şi acum lacrimile se joacă libere. Şi acum inima-mi supurează. Dar ochii, ochii nu mai sunt la fel. Undeva înăuntrul lor există o flacără a speranţei. Sper că tu vei apărea. Tu, băiatul ce va repara ce altul a stricat. Tu, tipul ce-mi va arăta că viaţa poate fi şi colorată. 

Simt vântul cum îmi răvăşeşte părul. Simt frigul cum mă ciupeşte de nas. Simt golul dinăuntrul meu.
Ridic ochii spre cer şi dau drumul unui oftat.
-Ihm..Scuză-mă, locul ăsta e liber? 
Îmi cobor privirea şi nu-mi pot să mă abţin să nu zâmbesc. Tu, puştiul ruşinos, cu părul răvăşit şi privirea în pământ, eşti aici, acum, lângă mine. Ai ochii albaştri.. Îmi zâmbeşti încurcat, obrajii sunt rozalii. Văd sângele croiundu-şi drumul spre pomeţii tăi. Te aşezi lângă mine şi te uiţi spre mine.


Tu ai apărut când aveam nevoie de tine.
Tu...



XoXo,
Adry 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Pot conta pe tine sa-mi spui ce crezi ♥