26 septembrie 2012

Strike #41


Chiar dacă şcoala şi-a băgat nasul în programul nostru încă mai este timp şi de citit o carte bună!

Vreau să mulţumesc Librăriei Online Libris pentru şansa de a citi 'Celei care mă judecă' de Alessandro Perissinotto! Să nu uităm că Libris deţine o gamă largă de cărţi în engleză ce aşteaptă să fie luate la voi în bibliotecă!

Câteva idei: Fostul IT-ist de succes, Luca Barberis, îşi recunoaşte crima printr-un mail adresat judecătoarei lui, Giulia Ambrosini. Nu caută clemenţă, vrea doar să fie înţeles, să înţeleagă lumea de ce a ucis. Dar nu are de gând să se dea prins pentru că un refren îi revine în memorie: ‚să descopăr şi să ucid’. După ce l-a ucis pe omul care l-a ruinat cine să urmeze? Va reuşi judecătoarea să-l prindă? Adevărul va ieşi la iveală? Şi dacă da, oare va fi prea târziu?
 
'Ca în Străinul lui Camus, viaţa protagonistului 
basculează într-o clipă dinspre banalitate spre tragedie.'
-Gazzetta del Sud-


Citate: O carte plină de suspans ce te ţine cu sufletul la gură!
·  Eu nu am ucis orbeşte. Nu caut justificări sau circumstanţe atenuante, spun doar că în spatele craniului pe care l-a strvit Renault-ul meu se află o întreagă poveste, o poveste care nu-mi aparţine numai mie.
·  E minunat, doamnă judecător! E minunat să te poţi apropia atât de uşor de cineva. Sunt miracolele poştei electronice, ne putem deghiza pentru a fi mai autentici, mai adevăraţi. Ecranul computerului funcţionează asemeni gratiilor confesionalului, lasă să treacă vorbele şi ascunde chipurile, roşeaţa, timiditatea.
·  Dumneavoastră ce o să faceţi, doamnă judecător, atunci când totul se va sfârşi? Veţi veni să mă vizitaţi la închisoare? Îmi veţi aduce cărţi? Vom vorbi despre literatură, politică, justiţie? Vom deveni prieteni?
 Tovarăşii de celulă vă vor vedea plecând după vorbitor şi mă vor întreba:
‚E logodnica ta?’
‚Nu, e magistratul care m-a zvârlit în închisoare.’
·  Aveţi dreptate, doamnă judecător. Eu care am zdrobit capul unui om strivindu-i-l de bara de protecţie într-un zid nu am niciun drept să-i acuz pe alţii. Dar dacă uciderea lui Giuliano Lajanca avea un sens, nu o justificare ci un sens; să ucizi un pisoi, nu . Eu mă simt diferit faţă de cine face un astfel de lucru, în ciuda a tot ce s-a întâmplat, mă simt mai bun.

Părerea mea: Volumul v-a lăsat fără cuvinte! Este genială ideea autorului! Cum să corespondezi cu judecătoarea şi să-i spui că ai ucis?! Dar nu aşa oricum, ci asigurându-te că nu eşti detectat! Dar lucrurile se complică şi situaţia devine mai tensionată, atitudinea judecătoarei fluctuează, iar caracterul confesional al e-mail-urilor lui Luca te fac să ai încredere în el, de unde starea de agitaţie cauzată de atitudinea femeii. Mi-a plăcut foarte mult datorită tuturor elementelor anterior menţionat, dar şi mai surprinzător a fost faptul că a fost totuşi o carte lejeră. Merită citită!

'Romanul lui Alessandro Perissinotto este original prin 
structură, actual prin intrigă şi atemporal prin dilemele morale abordate.'
-Corriere della Sera-

Informaţii generale: Volumul a apărut în 2008 la editura Humanitas fiction, în cadrul proiectului ‚Raftul Denisei’. Titlul original al romanului este ‚Al mio giudice’ şi a fost publicat în 2004 şi a fost distins cu Premiul Grinzane Cavour în 2005.

Nota: 5   din 5.
XoXo,
Adry

2 comentarii:

  1. Felicitări că ai reuşit s-o termin,eu încă nu am terminat ceea ce mi-am propus.

    RăspundețiȘtergere
  2. Oh. my.god. Asta este genială! N-am mai auzit de carte, şi mă bucur mult că am avut şansa să citesc câte ceva despre ea. Este una dintre cele mai originale poveşti abordate într-o carte, şi vreau neapărat să o citesc :) Frumoase citate. Frumoase şi interesante :)

    RăspundețiȘtergere

Pot conta pe tine sa-mi spui ce crezi ♥