7 septembrie 2012

Strike #38


O carte atât de lejeră încât te lasă să o abandonezi câteva zile, ca mai apoi să revii cu sete la ea- ‚Nopţi albe pentru Minerva’ de Rodica Ojog-Braşoveanu.

Câteva idei: Cine spunea că bârfa circulă cu viteza luminii ştia ce zice! Un oraş mic, în care toţi se cunosc, dacă nu personal, măcar după nume, şi în care nu se întâmplă niciodată nimic este zguduit de moartea tragică a inginerului Trăilescu. Perspectiva unei vechi răzbunări pune târgul pe foc şi, peste noapte, banda de tâlhari ia cu asalt orăşelul. Umbrele ce se preling pe lângă ziduri, paşii ce îi urmăresc peste tot pe cetăţenii din P. reprezintă reţeta ideală pentru panică generală. Să fie oare adevărat că Damian a venit să se răzbune? Pentru maiorul Minerva Tutovan şi locotenentul Dobrescu se anunţă nopţi albe. 
 
Citate: Umorul incredibil al doamnei Rodica ne ţine de urât şi acum!
· ‚Asta ar fi culmea! După exerciţii şi paraexerciţii de algebră, geometrie, perspicacitate şi etc., başca rapoarte şi super-rapoarte- cazuri tipice, atipice, clasice şi suprarealiste- mă pune acum să-i fac şi compuneri...’
· Cine pretinde că pajiştea e un aşternut moale înşiră baliverne, iar cei ce cântă aerul înmiresmat sunt în tandem cu ăilalţi. În orice caz, nu i-am auzit pomenind despre viespi, furnici, tăuni şi urechelniţe, toate extrem de familiarizate cu anatomia corpului omenesc.
· Dimineţile în P. sunt minunate, pe cuvântul meu. Nu vreau să folosesc expresia ‚un colţ de paradis’ din două motive: întâi pentru că mi se pare demonetizată, şi ceea ce e mai important, nu cunosc paradisul. După nişte ani petrecuţi în învăţământ aş putea, cred, reda binişor atmosfera din purgatoriu.
· -Vezi, Tărzănele, taică, eu te-am întrebat pe ocolite. Bine-înţeles, n-aş pretinde în ruptul capului că sunt bărbatul cel mai echilibrat din târg. Fiecare înregistrăm câte un scurt-circuit, chestia e să poţi restabili curentul.
· - (...) De zece zile mâzgăleşti oriunde apuci ‚O’-uri. În caractere gotice, chirilice, cuneiforme, incaşe, cu şi fără bigudiuri. Ai umplut sugativa de pe birou, maşeta gazetelor, ba-l pictezi şi în tărână... Ia spune-mi, Dobrescule, iute, alt nume de fată care începe cu O!
-O..Oltea! găsi locotenentul. Oltea Doamna, mama lui Ştefan cel Mare.
-Hm, se pare că ai învăţat ceva istorie. Pesemne Constantineasca era mai energică decât mine.
-Ar mai fi şi Olimpia, Otilia, Olivia...
-Şi Orşova. Las-o baltă! Există o modă a numelor, băiete, în funcţie de generaţie. Leatul tău debordează de Cătălini, Bogdani, Răzvani, Florini, Oane, Mădăline, Andree, Diane. Dyana, pronunţat evident, Daiana. Pe vremea mea se purta Carmen, Rodica, Doina, iar şi mai înainte, Dănuţ şi Olguţa. De la Medeleni, citire! În fine, se poate filosofa pe temă un ceas.
· -Du-te dumneata întâi, în prospecţie, rânji epigramistul.
-Răbdare, tinere, sunteţi la vârsta când, nu-i aşa... sângele clocoteşte, dar în definitiv dacă ne gândim la antici, fireşte... Rămase cu gura căscată clipind des. Despre ce vorbeam?!
-Despre savarină, spuse cineva.
-Exact! V-o recomand la micul dejun.
· Locotenentul ar fi vrut să se intereseze ce destinaţie formidabil-utilitară avea cactusul bătrân cu ghimpi galbeni din apartamentul Samuraiului. Nu exista vizită să nu-şi agaţe fie pantalonii, fie vestonul.
-Îmi pun ciorapii de lână la uscat, Dobrescule! Credeai că-l ţin acolo de frumuseţe? Că mă stimulează peisajul mexican?

Părerea mea: Acum chiar îmi pare rău că am stat atâta până să termin cartea. Zău, am ratat cea mai mare porţie de râs! Pe lângă faptul că eram atât de absorbită de ulucile pe care le lua în cap tovarăşu’ Şoimu, încât m-a luat prin surprindere identitatea şefului cel mare!  Tehnic, era destul de logic, dar cine să mai stea să gândească în momentul în care o dată la cinci minute te iei cu mâna de burtă de râs?! Eu nu! A fost o carte lejeră, cu umor şi cu o doză de suspans şi o picătură de mister. Merită! Tot respectul pentru doamna Rodica!

Informaţii generale:  Volumul pe care l-am citit eu este de la editura  Scriptum ediţia din 2000. Cartea face parte din seria ce-i are ca protagonişti pe maiorul Minerva Tutovan şi locotenentul Dobrescu Vasile.  În 1969, Rodica Ojog-Braşoveanu  a debutat cu un scenariu la televiziune (Crima din Cișmigiu), iar primul roman polițist, Moartea semnează indescifrabil, l-a scris la insistența soțului ei, actorul Cosma Brașoveanu, și l-a publicat în 1971 la editura „Albatros”, colecția „Aventura”. În urma succesului publicistic a renunțat la avocatură, după șapte ani de practică, și s-a dedicat scrisului. Până în 1999, după propriile declarații, a publicat 35 de romane, în majoritate polițiste, dar și câteva istorice și unul științifico-fantastic. Modelele preferate sunt Edgar Wallace, Georges Simenon, Karl May, iar dintre autorii români, Theodor Constantin și Haralamb Zincă.  

Nota: 5   din 5.


XoXo,
Adry

Un comentariu:

  1. Hmm,am mai auzit de ea,nu ştiu pe unde,dar nu mi-a stârnit aşa mult interesul.

    RăspundețiȘtergere

Pot conta pe tine sa-mi spui ce crezi ♥