11 septembrie 2012

Să citim...


Hey, y'all!
După ce v-am arătat prologul, astăzi vă mai dau să citiţi!!
Aşa cum am promis, haideţi să aruncăm un ochi pe începutul cărţii



Adulţii stăteau înghesuiţi aproape unul de altul, vorbind încet cu expresii îngrijorate şi confuze întipărite pe feţe.
-Ce se întâmplă acolo? zise David dând din cap spre grupul de părinţi care şuşoteau.
Bunicul s-a oprit din vorbit pentru un moment şi a privit spre noi, lumina focului sclipea în ochii lui şi îi făceau sprâncenele stufoase să arunce umbre aproape malefice pe fruntea lui.
Andrew m-a înghiontit:
-Pitico, du-te acolo şi trage cu urechea pentru mine.
N-am avut ocazia. Bunicul ne făcut semn cu mâna, indicându-ne că vroia ca noi toţi să venim şi să ascultăm ce avea de zis. I-am urmat pe restul, cu mâinile în buzunarele de la spate, şi m-am aşezat lângă bunicul.
-Andrew, Blair, voi toţi, aţi mai fost în spatele păşiunii recent, în afară de azi? Bunicul încă mai avea coatele pe genunchi, ochelarii cocoţaţi pe nas, şi acele umbre ale unei priviri malefice pe frunte.
-Nu, domnule, am răspuns toţi la unison.
-Hmph, s-a uitat în jos la foc apoi pe deasupra flăcărilor la ceilalţi adulţi. Mama şi bunica aveau privirile vag alarmate. Tatăl lui Everett, domnul Forster, o versiune mai bătrână a fiului său, se uita perplex şi aruncă o privire în dreapta sa spre tatăl voinic şi mama blondă şi drăguţă a lui David. Domnul şi doamna Hargrave arătau exact aşa cum te aşteptai să arate. David a moştenit curajul de la tatăl său şi aspectul de la mama sa.
-Ei bine, domnul Hargrave vorbi după un moment, cine altcineva ar fi putut să facă asta?
-Ce este, bunicule? Cine a făcut ce? Curiozitatea a pus stăpânire pe mine. Bunicul reprezenta siguranţa mea. Niciodată nu a trebuit să mă ascund în umbre când era el prin preajmă. Niciodată nu a trebuit să stau în spatele propriei incertitudini. El era singura persoană care mă înţelegea în totalitate.
Bunicul mi-a aruncat o privire apoi a privit în ochii bănuitori şi căprui ai lui Andrew.
-Este un cerc în lanul de grâu. Ochii lui susţineau privirea lui Andrew într-un mod de parcă ei ar comunica fără cuvinte.
-Unde? În care parte a spatelui păşunii? Vocea lui Andrew era atât de joasă, de parcă ar fi simţit groaza crescândă dinăuntrul meu.
Ochii bunicului s-au întors spre mine:
-Lângă păduricea care Blair pretinde că este bântuită. S-a uitat în jos la focul mocnit ce ardea, şi am simţit o schimbare stânjenitoare printre adulţi. Eram în hambar noaptea trecută, verificând caii... Privirea lui rămăsese pe focul mocnit. Am auzit ceva ce suna ca şi un elicopter în spatele păşunii. Când am ieşit afară din hambar, am văzut ceva ce arăta ca un elicopter survolând deasupra pădurii bântuite ale lui Blair.. luminând un anumit punct de acolo. A aruncat un băţ în foc şi a privit către ceilalţi adulţi. Stăteau împietriţi cu ochii încă la bunicul.   M-am dus în casă să-mi iau puşca. Când m-am întors dispăruse. Şi-a clătinat capul. Nu am nicio idee ce a fost aia. Când am călărit/mers până acolo ieri dimineaţă, era acel cerc în lanul de grâu. Nu ştiu ce a putut să-l facă. 
Vocea lui se stinse.


Ei bine? V-a plăcut? 
Acesta este fragmentul de la care porneşte întreaga poveste.
Mie mi se pare foarte tare faptul că eşti, practic, aruncat în mijlocul poveştii!
Foarte tare!

Aşa, şi acum am o surpriză pentru voi!
Ramona  a făcut un videoclip de prezentare a cărţii!
Îl găsiţi AICI !!

Nu uitaţi să votaţi în cadrul sondajului din partea dreaptă!  


XoXo,
Adry ♥




4 comentarii:

Pot conta pe tine sa-mi spui ce crezi ♥