20 septembrie 2012

He is all I'll ever need!




Ce înseamnă defapt dragostea de frate? Cum poţi oare să explici altora legătura pe care o ai cu fratele tău, parte din sângele tău- tehnic vorbind- ? 
Prin filme mereu sunt faze de genul: plânge unul, plânge şi celălalt sau îl doare pe unul, îl doare şi pe celălalt; şi mereu ai impresia că e un mare bullshit, că nu are cum, având în vedere că nu sunt gemeni. 
Dar chiar aşa este, şi aici mă refer la faza cu plânsu' nu cu bullshit-ul! Azi fratelui meu i-a fost spart capul cu un coş de gunoi. Haideţi să vă povestesc şi dacă aveţi poftă puteţi continua să citiţi. :) 

Azi, la ora două mă pălea un somn incredibil, dar când a venit frati-miu şi l-am văzut trecând spre dormitor m-am trezit instant. De ce? Păi, avea un plasture pe cap! M-am speriat. Şi când mi-a povestit că un idiot s-a ferit de coşu' de gunoi, devenit minge de ping-pong, dând reflex din mâini şi astfel stupidul coş de gunoi a ricoşat în capu' lui, am zis că înnebunesc. În momentul ăla vroiam să-i rup capu' lu' ăla de s-a ferit! Vroiam să-i iau la bătaie toţi colegii idioţi care s-au jucat cu un coş de gunoi! În mama lor de treabă, câtă minte să ai să faci aşa ceva?! 
Apoi când au venit ai mei, i-au dat plasturele jos şi ce credeţi?! Ditamai tăietura, frate! Deci, zău că nu înţeleg al naibii coş cum l-a lovit în halul ăla! S-a dus tata cu el la spital şi l-a cusut şi i-a făcut un vaccin anti-tetanos. A venit acasă cu capu' bandajat exact cum vedeţi în filme. Când i-a povestit lu' mami cum l-a cusut şi toate cele şimţeam cum mi se face pielea de găină pe mine, dar colac peste pupăză el nu vorbea cu mine! De ce? Înainte să plece la spital eu îi spuneam că a treia oară e cu noroc- prima dată îi spărsesem eu capu' când eram mici, cred că avea 3-4 ani, nu ştiu exact; a doua oră, tot aşa, un bou îi dăduse cu o piatră în cap. Faptul că nu vorbea cu mine iniţial m-a amuzat, dar apoi m-a bufnit plânsu'.. Era atât de stupid sentimentul că nu vorbeşte cu mine când este în starea în care este şi am răbufnit, n-am mai putut să rezist nervos şi am început să plâng..
Acum un sfert de oră mă uitam la el, la bandajul lui şi cum părea atât de fragil. M-am uitat la el şi l-am întrebat dacă l-a durut când l-a cusut şi mi-a răspuns că 'da, foarte rău' şi mi-au dat lacrimile. Parcă simţeam cum îl durea.. Şi l-am luat în braţe şi am început să plâng pe umărul lui. Mă freca pe spate şi spunea 'numai plânge că nu-i vina ta! numai plânge că o să-ţi faci ţie rău!' şi parcă mai rău am început! El, cu capul spart, şi-mi purta mie de grijă că mă ia durerea de cap dacă mai plâng! Îmi ştergea lacrimile şi eu mă uitam atât de.. nici nu ştiu cum, ştiu doar că mă durea- şi încă mă doare- să-l văd aşa. 
Adică un idiot care nici măcar n-are ambiţia şi tupeul să recunoscă faptul că el este boul care a aruncat cu nenorocitul ăla de coş de gunoi l-a adus în starea asta pe frati-miu! Nimeni nu are voie să-i facă vreun rău lui! Nimeni! Şi mă doare că numai pot să-l protejez, aşa cum făceam când eram mici. Azi este mai înalt ca mine, în glumă spune că el este fratele mai mare acum, dar eu tot ca la 5 ani îl privesc, ca pe frăţiorul meu, ca pe 'bebe'. Nu pot altfel..

Da, ok, ne mai tachinăm, ne mai jignim, dar nimeni din exterior nu are voie să facă aşa ceva! Nimeni nu are voie să-l rănească pentru că el este fratele meu şi nu suport să-l văd rănit! Nu merită să fie rănit şi batjocorit de nişte idioţi cu arfe în cap! 
Deci, da! Fraţii îşi simt unul altuia durerea, chiar dacă nu fizic măcar la nivel de psihic. Da! Dacă unul plânge, chiar plânge şi celălalt datorită legăturii pe care o au! Şi neputinţa pe care o simt eu acum, cred că o simt toţi fraţii mai mari care realizează că fraţii mai mici au crescut şi nu mai au nevoie de ei. Caraghios, no? 
Un zâmbet amar şi o lacrimă fierbinte pierdută pe obraz îmi scapă.


Dacă aţi ajuns până aici, vă mulţumesc că m-aţi ascultat! Scuzaţi-mă, de asemenea, că am început direct postarea, fără să vă mai salut.. Aşa am simţit că era cel mai bine..


Sorry, lill' bro!
I love you!



XoXo,
Adry ♥

9 comentarii:

  1. Ai măăă :o3 e așa dulce ce-i scriiis :o3

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred că ai fi dat să fi tu în locul lui numa să nu sufere el.
    Asta e dragostea de frate, de soră!
    Îi doresc însănătoșire grabnică! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. @B.D.: chiar acuma mă gândeam că dacă eram de faţă când îl cosea plângeam de numa' puteam! :( săru'mâna mult! :*:*:*

    RăspundețiȘtergere
  4. Oh, cât de dulce :3 Eu sunt singură la părinţi, dar dacă aş avea un frăţior sau o surioară, aş lăsa-o să iasă din casă numai cu o cască de oţel pe cap, să fiu sigură că n-o să păţească nimic.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Rose: aşa e :)) chiar e nevoia asta primară de a proteja :x mersi :*:*:*

    RăspundețiȘtergere
  6. Aw, ce frumos ai scris! Se vede ca-l iubesti :x
    Imi place mult noul look. E s-u-p-e-r-b! :)

    RăspundețiȘtergere
  7. @Patri: mersi :*:* mă bucur că-ţi place! :*:*

    RăspundețiȘtergere

Pot conta pe tine sa-mi spui ce crezi ♥