14 septembrie 2012

Aventura continuă..


Hey, y'all!
Uhm, eu sunt cam plecată aşa că v-am lăsat pe mâna unui ajutor misterios. 
Poate se va arăta sau poate nu.
Ideea este că vroiam să ştiţi că nu am lăsat de izbelişte povestea
sooo aşa cum am spus
Aventura continuă!

Capitolul 7- partea I

Turul castelului (I)

La ora stabilită Marcus era în faţa liceului şi o aştepta pe Destiny să apără. Aştepta cu nerăbdare să-şi pună o parte din plan în aplicare, dar când a văzut-o şi pe Misty ochii i se întunecară pe dată. Nu avea de gând să accepte aşa ceva. Nu trebuie să îngăduie aşa ceva, nimeni nu v-a interveni în planurile lui, cu atât mai mult nu ameţita şi timida de Misty.
-Moon, parcă doar tu trebuia să-mi arăţi castelul, spuse băiatul privind-o enervat pe Misty.
Fata se făcu mai mică decât era şi cu inima cât un purice spuse:
-Îmi..îmi pare rău, vroiam să ajut..
-Nu e nevoie! aproape că ordonă Marcus.
Destiny privea scena revoltată şi când micul lord tăcu din gură veni rândul ei să arunce cu vorbe:
-Tu ai face bine să vorbeşti pe un ton mai plăcut cu prietena mea sau o să ai de-a face cu mine, spuse privindu-l sfidătoare.
-Nu.. nu e nevoie, Dy! Stai liniştită.. erm.. te aştept aici să mergem acasă, zise Misty cu ochii în pământ.
Marcus privea mulţumit chipurile celor două fete şi cu un zâmbet de superioritate o luă înaintea lui Destiny strigându-i:
-Moon, ai de gând să-mi spui pe unde trebuie să o iau sau mă laşi să mă rătăcesc?
N-am eu norocul ăsta..gândea Dy uitându-se cu părere de rău la prietena ei.
-Mă întorc repede, dacă se face târziu poţi să vii după mine, zise ea zâmbindu-i încurajator lui Mis.
Fata îi întoarse zâmbetul şi se aşeză pe scările de piatră scotându-şi ceva ce părea a fi un caiet de însemnări. Destiny se porni pe urmele lui Marcus şi începu să-i prezinte sălile de curs, laboratoarele şi câte ceva despre regulile liceului.
Ajunşi în dreptul grădinilor Marcus acesta spuse:
-Şi aici?
-Aici sunt grădinile în care au acces doar elevii din anii terminali, profesorii şi, dintr-o incredibilă coincidenţă, adăugă sarcastică, se pare că şi noi, zise dându-şi ochii peste cap.
-Îhîm. Şi nu-mi prezinţi şi grădinile? replică el cu ochi iscoditori şi un glas mieros.
-Ba cred că da, dacă doreşti, răspunse fluturându-şi mâna.
După o oră pierdută prin turul castelului şi grădinilor veni rândul arenei de antrenament a celor din echipa de echitaţie. Destiny nu ştia dacă mai era cineva acolo, şi prin cineva ea se gândea la Carden. Nu-şi putea imagina ce scântei vor mai ieşi dacă Marcus şi cu el se vor întâlni din nou.


Ei, ce ziceţi? Sper că v-a plăcut!
Acum vă las pe mâini sigure!! 

XoXo,
Adry ♥ 

5 comentarii:

  1. Totuşi,Marcus ar trebui să-şi vadă de treaba lui.Îl detest pe tipul ăla.Ea merită să fie cu Carden..şi dacă nu vor fi cei doi împreună..ugghhhh!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ahh, mie-mi place Marcus, dunno why, desi e cam rautacios si nesimtit, eu tot cred ca cu el o sa ajunga in final :D. Zic si eu.. :">

    RăspundețiȘtergere
  3. Interesanta si partea asta mi-a placut,sper ca data viitoare sa fie mai lunga. :D daca vrei am inceput si eu o noua poveste pe blog -Miracolul- gasesti primult capitol si prologul acolo..>:D<

    RăspundețiȘtergere
  4. @Raisa: :)) mai vedem, cine ştie :D

    @Patri: vedeeem :)) :*:*

    @Roxy: aşa e.. iar am împărţit greşit, dar data viitoare va fi mai lung :)):D :*:*

    @Rose: iip ♥ mă bucur :*:*

    RăspundețiȘtergere

Pot conta pe tine sa-mi spui ce crezi ♥