28 august 2012

Thanks! And continuare!

Hey, y'all! În primul rând vreau să vă mulţumesc tuturor celor care în postarea anterioară aţi dat comentarii şi mi-aţi adus pe chip un zâmbet kilometric! Mulţumesc mult pentru susţinerea voastră, înseamnă mult! [Mrs. Nobody, în cazul în care citeşti asta să ştii că habar n-am de ce dar nu pot da comentarii pe blogul tău. Poate ar fi mai bine să scoţi de la setările de bază verificarea prin cuvinte :D]
Aşa acum, în al doilea rând, vreau să mă ţin de promisiune şi să pun şi următoarea parte din 'Împotriva destinului'. Iată un flashback. Spor la citit şi sper să vă placă !!



Gelozie şi voie bună (II)

Celelalte ore au trecut ca prin ceaţă şi ora 12 a venit pe nesimţite. Fetele se întâlniră la cantina liceului şi s-au aşezat la masa lor din colţ aşteptându-l şi pe Carden pentru a se pune la curent cu veştile de la directorul Boone. Băiatul nu se lăsa prea mult aşteptat şi se aşeză aproape răsturnându-şi tava cu mâncare peste masă.
-Hey, scuze! M-am ciocnit pe hol de un puşti, dar acum sunt aici, şi le oferi zâmbetul lor de un milion de dolari. Dy, te simţi mai bine? adăugă îngrijorat.
-Da, categoric. Mersi de întrebare! spuse ea printre îmbucături. Şi chiar credea ceea ce spusese, se simţea mai bine, acum că el era lângă ea şi Marcus nu-i mai dădea bătăi de cap.
- Donegal ţi-a mai făcut probleme? zise băiatul precaut.
- Stai liniştit, nimic din ce nu pot rezolva, spuse ea sperând că-l va linişti.
Carden îşi încleştă maxilarul, dar se relaxă când văzu că Dy a lui era mai bine, mânca şi zâmbea din nou. Avea destulă vreme să se ocupe de „viitorul lord Marcus de Donegal” în viitor. Îşi plimbă privirea de la Dy la Misty, care stătea liniştită şi plecată asupra tăvii cu mâncare. El observă că ea plimba absentă furculiţa cu un broccoli înfipt în ea:
-Mis, te simţi bine? Ce ai păţit ? zise cu o privire plină de compasiune.
-Uh ? tresări fata. Da, stai liniştit. Sunt bine, mersi de întrebare, Carden. Şi.. Dy mi-a spus că te-a chemat directorul McBoone. Era ceva grav? încercă Misty să schimbe cursul conversaţiei. Nu dorea să-i spună şi lui că s-a certat cu Dy din cauză că îi luase apărarea lui Marcus, nu vroia să se certe cu ambii ei prieteni într-o singură zi.
-Era exact ce credeam şi nu chiar. Directorul m-a chemat şi pentru concurs, dar mai era ceva.
Răspunsul lui atrase atenţia celor două fete de la masă, care-l urmăreau acum şi mai absorbite.
-Vroia să mă anunţe că s-a alăturat încă un elev echipei de echitaţie şi dorea ca eu să-l ajut să recupereze, pentru că la şcoala precedentă lipsise de la majoritatea cursurilor, spuse el misterios.
-Şi cine e elevul ? întrebară fetele în cor, lucru ce le făcu să se privească amuzate şi cu un zâmbet cald pe chipuri.
- Eh, doar „viitorul lord Marcus de Donegal”, schiţă el în aer ghilimele pe un ton ironic. I-am promis o eternitate foarte amară şi se pare că destinul s-a decis să-mi zâmbească şi îmi voi respecta promisiunea, adăugă el cu un ton şmecheresc în glas atrâgându-şi un zâmbet din partea lui Destiny.
După ce le puse la curent pe fete cu vestea cea bună continuară să mănânce fără alte conversaţii. Destiny se gândea că nu ar fi trebuit să se certe cu Misty, de vină era starea ei de agitaţie şi prietena ei era mereu drăguţă cu lumea, asta când trecea de valul de timiditate. Dar gândul că ea ar putea să-i ia apărarea lui Marcus şi nu lui Carden i se părea trădare curată, însă poate era doar un accident. Nu avea să se mai repete, asta era sigur.
Şi pe când ea se gândea la cearta cu Misty, în cantină apărut Marcus înconjurat de trupa de majorete a liceului. O grămadă de fete cu mărimi de supermodele, părul şi machiajul impecabile şi uniformele de majorete frumos aranjate pe ele. Surâsul lor de hiene se auzea din capătul celălalt al cantinei şi era la fel de deranjat şi fără râsul lui Marcus. Era un râs forţat, strident, parcă vrând să atragă atenţia asupra prezenţei lui. Şi efectul nu întârzie să apară. Toate capetele elevilor se plecară şi începură să şuşotească şi să arunce ocheade spre masa unde se aşezase grupul vesel de VIP-uri al şcolii.
Destiny îţi dădu ochii peste cap şi continuă să mănânce privind absentă show-ul pe care-l dădeau micile hiene. Amber, şefa majoretelor, o fată blondă cu ochii verzi îşi flutura genele în timp ce vorbea total absorbită de Marcus, semn clar de flirt. Iar băiatul o fixa cu privirea în cel  mai seducător mod posibil. Pentru un moment, acesta îşi ridică privirea şi observă că era privit de la masa lui Destiny şi afişă cel mai arogant zâmbet posibil.

Sper că v-a plăcut, ca de obicei, vă aştept părerile! Ştiu că nu prea se simte, dar mai este încă o parte din acest capitol. Sincer, nu ştiu când o să o postez, dar curând. Ar cam fi cazul să mai scriu la poveste pentru că mă prindeţi din urmă :)) Thanks că aţi ajuns până aici cu cititul şi mulţumesc mult că-mi sunteţi alături de fiecare dată!! Big hugs for y'all!

Pentru voi toţi, o dedicaţie specială!! :*:*


XoXo,
Adry  ♥

7 comentarii:

  1. Abea astept continuarea! <3 tu chiar trebuie sa scri o carte ti-am mai zis :x :)) ...mi-a placut asa mult. :o3

    RăspundețiȘtergere
  2. @Raisa: hihi :*:*

    @Roxy: mă bucur că-ţi place :* tu aşa o să o ţii până scriu cartea ?:))>:D< :*:*:*

    RăspundețiȘtergere
  3. Aw, imi place :). Abia astept nextul. Esti tare :)) :D :*

    RăspundețiȘtergere
  4. Marcuus! =p~ Cât îmi place povestea :X

    RăspundețiȘtergere
  5. @Patri: mă bucur! :*:* eh nah :)) nu sunt!

    @Roxy: şi tu ?:))

    @Rose: e clar, te-a vrăjit the bad boy :)) mă simt bine! :)):*:*

    RăspundețiȘtergere

Pot conta pe tine sa-mi spui ce crezi ♥