8 august 2012

Strike #28


Şi cărţile clasice au farmecul lor. O pauză de la atâta fantasy provided by „Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde.

Câteva idei: Acţiunile noastre din viaţa de zi cu zi se răsfrâng asupra sufletului şi chipului nostru. Frumuseţea va fi întotdeauna efemeră, asemeni tinereţii, dar trecutul va fi întotdeauna definitoriu. Aroganţa unui tânăr uşor de impresionat şi influenţat îl împinge să-şi pună dorinţa ca propriul său portret să poarte povara trecerii timpului iar el să nu vadă semnele bătrâneţii pe chipul său. Dar când această dorinţă îi este îndeplinită şi viaţa i se arată cu toate plăcerile sale, oare Dorian Gray va mai dori normalitatea ?! Ipocrizie, aroganţă, avere, faimă, crimă, teamă şi, în final, toate se răsfrâng asupra tânărului domn Gray.

Citate: Foarte multe concepţii asupra Vieţii, Artei, Frumosului şi Iubirii, iată o mostră:  
  •  Fiecare imbold pe care ne străduim să-l înăbuşim ni se înfige în minte şi ne otrăveşte. Trupul păcătuieşte o dată şi atunci a terminat cu păcatul, căci acţiunea este un mode de purificare. Atunci nu mai rămâne nimic decât amintirea unei plăceri sau desfătarea unui regret. Singura modalitate prin care poţi să scapi de o tentaţie este să i te supui. Rezistă-i şi sufletul ajunge să se otrăvească de dorul după lucrurile pe care şi le-a interzis, de dorinţa pentru lucrurile pe care legile sale monstruoase le-a făcut oribile şi ilicite.
  • -Sunt invidios pe orice lucru a cărui frumuseţe nu se stinge. Sunt gelos pe portretul pe care mi l-ai făcut. De ce oare trebuie să păstreze ceea ce eu voi pierde? Fiecare clipă care trece îmi răpeşte ceva şi se adaugă la portret. O, dacă lucrurile ar fi stat invers! Dacă tabloul s-ar putea modifica şi eu aş putea să fiu mereu aşa cum sunt azi! De ce l-ai pictat? Într-o bună zi, îşi va bate joc de mine- îşi va bate joc îngrozitor.
  • -Dragul meu Dorian, este purul adevăr. În momentul de faţă, le cercetez pe femei, aşa că ar trebui să o ştiu mai bine. Subiectul acesta nu este atât de dificil pe cât credem. Mi se pare că în ultimă instanţă nu există decât două tipuri de femei, cele care rămân naturale şi cele care se fardează. Cele care rămân naturale sunt foarte utile. Dacă vrei să-ţi câştigi o reputaţie respectabilă, nu trebuie decât să le inviţi la o cină în oraş. Celelalte femei sunt foarte încântătoare. Totuşi, fac o singură greşeală. Se fardează pentru a încerca să arate tinere. Bunicile noastre se fardau ca să arate mai bine şi să se conserve sclipitor. Rujul şi spirtul mergeau mână în mână cândva. Asta nu mai e cazul în ziua de azi. Atâta vreme cât o femeie poate să arate cu zece ani mai tânără decât propria ei fiică, este perfect satisfăcută.
  • -Nu exista nimic rău în el, nimic ruşinos. Tu ai fost pentru mine un asemenea ideal, aşa cum nu voi mai întâlni vreodată. Acesta este chipul unui satir.

-Este chipul sufletului meu.
-Isuse! Ce-am fost în stare să venerez! Are ochii unui diavol.
-Fiecare dintre noi are raiul şi iadul în el, Basil, strigă Dorian cu un gest sălbatic de disperare.
Hallward se întoarse din nou spre portret şi-l privi îndelung.

  Părerea mea: Este cu adevărat o carte greu de pătruns. Nu sunt pe deplin sigură că am înţeles-o în totalitate, dar cât am înţeles mi-a plăcut. Nu este genul de carte care te înnebuneşte şi nu o poţi lăsa din mână, ba chiar uneori îţi trebuie o pauză pentru a mai ‚digera’ din informaţie, mi se pare o carte cu şi de bun simţ: are un caracter moralizator fără a ţi-l spune făţiş. Este o poveste despre lumea secolului al XIX-lea, însă mie mi se pare de actualitate. O poveste despre Artă, Viaţă, Bunătate şi Frumos surprinse într-o manieră cu totul inedită. O carte clasică, ce merită cu adevărat citită şi ‚digerată’ în timp.

~[Wilde] nu este unul dintre autorii care îşi pierd relevanţă odată cu trecerea de la un secol la altul. Wilde este unul dintre noi. Spiritul său este un agent al reînnoirii, la fel de pertinent acum, ca şi în urmă cu o sută de ani.
Întrebările ridicate atât de arta, cât şi de viaţa lui, îi dau scriiturii sale o anumită onestitate, pe care el însuşi a dezavurat-o constant.~
-Richard Ellmann-

Informaţii generale: Cartea a apărut în 2007 la editura Leda, în cadrul proiectului ‚Leda Clasic’. În 1890 este publicat singurul roman , şi capodoperă a sa, scris de Oscar Wilde (1854-1900) intitulat  „Portretul lui Dorian Gray”. Unicul său roman este rescrierea modernă a mitului faustian şi a fost socotit, încă din timpul vieţii autorului, o capodoperă.

~Ar fi exagerat să afirmăm că „Portretul lui Dorian Gray” este o scriere frumoasă, fără un scop moralizator. Wilde nu a fost un moralist (aşa cum mulţi dintre noi o ştim) şi nu sunt prea multe lucruri în carte care să pună în evidenţă un cod moral sau o conduită corectă.
Dar romanul, în înţelesul său ascuns, nu este lipsit de o lecţie morală. Putem vedea cu uşurinţă că frumuseţea este efemeră şi orice încercare de a nega acest lucru este amorală şi aduce distrugerea, aşa cum o dovedeşte cazul lui Dorian Gray.~
-Ernest Dempsey-

Nota: 4 din 5.
XoXo,
Adry

5 comentarii:

  1. Ce frumoasa trebuie sa fie cartea! :x

    RăspundețiȘtergere
  2. Super recenzia! <3
    Nici eu n-am prea inteles cartea, dar am citit-o pentru ca mi-a placut cum scria Wilde :).

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce îmi place la cărţile de genul e faptul că au multe multe citate drăguţe!:x
    Te pup!:*

    Dee.

    RăspundețiȘtergere
  4. http://love-for-books.blogspot.ro/2012/08/leapsa-copertelor.html
    Leapşa de la noi!:)

    Dee.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Gio: chiar este, ţi-ar plăcea :*:*

    @Patricia: aw, mersi scumpo :*:*<3 yeap, chiar scrie prea bine <3

    @Dee: chiar aşa :)) :*:* mersi de lepşa, o să o fac eu cândva :)) :*:*

    RăspundețiȘtergere

Pot conta pe tine sa-mi spui ce crezi ♥