6 august 2012

Se spune că...

Se spune că trecutul e bine să-l laşi în pace! Se spune că e bine să nu te mai agiţi pentru lucrurile trecute. Se spune că nostalgia e naşpa- scuzaţi expresia. De ce e naşpa? Pentru că-ţi aduce aminte cum erai cândva şi cum nu mai eşti acum. Aşa mi s-a întâmplat mie astăzi, pentru că sufeream de o lene cronică am zis să butonez prin laptop să văd ce mai am şi am dat peste un fişier intitulat pompos 'Roman'- iluzii pe capu' meu- şi am zis ia să dau eu un click să vedem ce pui îmi fătase mintea prin martie 2011. o.O.
Şi mintea mea fătase atunci o poveste despre o adolescentă din Irlanda. Ideea de bază normal că nu o mai ştiu, dar ce s-a decis destinul să-mi facă ? *ironie: pe protagonistă o cheamă Destiny* Să-mi dea un imbold ca să continui cele 3 capitole de care mă apucasem. Şi iată cum suflul meu minunat de artistic şi-a făcut apariţia şi am mai făcut din cele 4 paginie deja existente încă pe atâtea şi ideile tot curgeau, dar bateria la laptop s-a decis să intre în concediu pentru moment. Mi-a venit, cred eu, o idee mai bună decât iniţiala uitându-mă prin wordu-rile salvate ca documentare despre Irlanda *făcusem documentare o.O şi numele personajelor au semnificaţii, adică nu e joacă de copii !!:))* şi am zis 'Ia, frate, să vedem cât mă ţine şi ideea asta!'. 
Anyway m-am întins cu vorba şi nu ştiu cât aţi înţeles din cele de mai sus. Vreau să vă las şi vouă primul capitol al poveştii mele şi să-mi spuneţi dacă vă place, dacă vă surâde ideea şi dacă vreţi să o pun pe blog- pentru că voi, dragii mei, sunteţi cei mai tari critici pe care îi am, cel mai nasol critic sunt chiar eu :).  So fără alte bla-bla-uri iată primul capitol din 'Împotriva destinului'- culmea, îmi vine să scriu 'Against the destiny' pentru că sună mai bine :)).


O nouă zi...


Do you know what's worth fighting for?...When it's not worth dying for?...Does it take your breath away and you feel yourself suffocating?....[1]
Dimineaţă...alarma telefonului continua să sune pe noptiera din lemn de mahon. O mână firavă, gingaşă şi proaspăt bronzată se întindea haotic după telefon. După câteva încercări eşuate, de sub pătură îşi face apariţia un căpşor brunet cu reflexii roşcate, cu faţa în forma de inimă, roşie în obraji, cu ochii întredeschişi. Ceas enervant...o altă dimineaţă...
Spunându-şi asta se ridică leneşă din patul de lemn de mahon, cuvertură de culoarea cafelei cu lapte şi pernele mari şi moi îndreptându-se spre baie.Camera era într-un întuneric semiobscur, din spatele perdelei reuşind să intre câteva raze jucăuşe de soare. Înaintând spre uşa de la baie, covorul maro, le fel de moale ca în fiecare dimineaţă, sub picioarele ei lăsa urme imprimate preţ de câteva secunde. Uşa mare maro era uşor întredeschisă, fata continua ţintă cu paşi mărunţi jumătate adormită spre aceasta.
Baia era potrivit de mare pentru o tânără adolescentă. Cabina de duş placată cu marmură de culoare cărămidei îi era atât de antipatică în fiecare dimineaţă, însă astăzi intră somnoroasă, doborâtă de ultimul ei vis. Apa caldă începu să curgă asemeni unei cascade, ca acelea pe care le vezi la televizor şi ai vrea să ai o umbrelă cu tine, trezind-o pe tânăra fata de 17 ani, care intra leneşă în cabină.
După zece minute de „ploaie”, frumoasa copilă îşi făcu apariţia asemeni unei flori ce se trezeşte udată de roua dimineţii. Îşi luă prosopul şi se înfăşură în el, ştergând mai apoi oglinda mare pentru a se admira. Reflecţia ei dezvăluia o tânăra fată, brunetă cu părul uşor ondulat, ochi căprui asemeni vaniliei, buze roşii şi un nas drept. Pielea fină se descoperea în delicateţea gâtului suplu.
O venă pulsa sub pielea trandafirie, atrăgându-i atenţia tinerei spre semnul din naştere de pe gât. Un semn cu care ar fi crezut că s-a obişnuit după atâţia ani, o semilună cafenie, continua să o uimească. De fiecare dată când avea un vis special aceasta se închidea la culoare, ca şi astăzi. Însă ştia foarte bine că îşi va reveni la normal până va pleca la şcoală. Astfel încât continuă să se spele pe dinţi, recăpătându-şi veselia.
Ieşind din baie se îndreptă spre fereastra acoperită de draperia groasă, maro ce nu lasă razele soarelui să pătrundă nepoftite. Trase draperia şi perdeaua pentru a deschide geamul. O pală caldă de vânt o lovi, amintindu-i  că se anunţa o vară caldă şi plină de soare.
Ok, o zi însorită...Să pornim. Gândind acest lucru se îndreptă spre uşa şifonierului cu oglindă. Un singur dulap, imens din lemn de mahon, doar pentru ea se deschidea înaintea ei. Rafturile pline de haine la modă, frumoase, dar totuşi modeste, o puneau în încurcătură zi de zi. Astăzi este cald aşa că vom aborda o ţinută de vară...florală. Un top de vară, culoarea trandafirului roz îmbobocit îi atrase atenţia cu fusta albă de dedesubtul lui.
Îmbrăcată se privi din nou în oglindă. Perfect , gândi ea. Acum încălţămintea.. în josul şifonierului pe două rânduri stăteau pantofi, sandale, balerini şi teneşi de primăvară-vară. Hmm...acestea să fie. Sandalele ei preferate albe în stilul amazoanelor din Antichitate învinseseră din nou. Continuă să se aranjeze la măsuţa de toaletă, din lemn de mahon, cu un aer antic, asemănător trend-ului anilor 1800.
O ultimă privire aruncată oglinzii îi aduse pe buzele-i roze un „Bună dimineaţa, Destiny!” aşa cum făcea de fiecare dată şi atunci ştia că va fi o zi frumoasă în pofida gândurilor ce i se plimbau prin minte.
Păşi cu piciorul drept afară din camera ei „cafea cu lapte” spre o nouă zi. 


[1] Ştii pentru ce merită să lupţi?..Ştii când nu se merită să mori?..Îţi taie respiraţia şi simţi că te sufoci? (Green Day- 21 guns)







Ei bine ? Vă place ? Sună coerent ? Sună uman ? Merită ?

XoXo,
Adry ♥

8 comentarii:

  1. Uneori e drăguţ să răscoleşti amintiri şi să găseşti astfel de fragmente ale trecutului tău:).
    Până acum îmi place cum sunăă!:x

    Dee.

    RăspundețiȘtergere
  2. O, suna super-duper bine! :)
    Iar, daca te-ai documentat inseamna ca, chiar e ceva serios. Bafta in continuare, presimt o poveste cu un viitor foarte frumos :*

    RăspundețiȘtergere
  3. Imi place mult :x vreau sa vad ce se intampla mai departe :> apropo cu Just dies in your arms ... cum ramane ? :o3 ce-mi plac povestile tale! <33

    RăspundețiȘtergere
  4. E un inceput bun, te capteaza de la inceput, o sa stau pe margine sa urmaresc si urmatoarele :*

    RăspundețiȘtergere
  5. @Dee: hehe, mersi, draga mea :*:*

    @Patricia: mă bucur că-ţi sună super-duper bine :*:*:* şi mersiiii ptr încurajări :*:*:*

    @Roxy: erm, o să mai lucrez şi la JDIYA :)) doar că momentan sunt în pană de idei :D mă bucur mult că-ţi place :*:*

    @Raisa: thanks drăguţa mea :*:*

    @Pauza de Ţigară: mersi mult :* sper să-ţi placă şi ce va urma :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu-mi vine să cred că citesc de abia acum povestiroara, dar îmi place mult ♥ Eşti aşaa talentată la scris şii, dacă te laşi cumva de ea, te bat rău :*

    RăspundețiȘtergere
  7. @Rose: nu-i nimic drăguţa mea :*:* mă bucur că-ţi place :* eh, nu-i talent :)) o mai nimeresc şi eu din când în când ;)). şi nu mă las, să trăiţi !! :*:*

    RăspundețiȘtergere

Pot conta pe tine sa-mi spui ce crezi ♥