24 august 2012

Şase!

Hello, my darlings! Nu e îngrozitor de enervant cât de cald e afară?! Şi faptul că lenea pune stăpânire pe lume ?!:)) Anyway, nici să bla-bla-iesc nu pot de cald ce îmi e. Aşa că o să mă ţin de promisiune şi pun următorul capitol-partea I din poveste.






Gelozie şi voie bună (I)

Destiny îşi continuă drumul spre clasă cu gândul la întâmplarea de mai devreme. Niciodată nu l-am văzut pe Carden să sară în gâtul cuiva.. Dar bădăranul de Marcus şi-o merita! Sper să nu îi creeze probleme, atunci va avea cu adevărat parte de o lecţie pe cinste! şi pierdută astfel în gânduri nu băgă de seamă când coti la stânga pe coridorul spre laboratorul de ştiinţe şi se lovi de cineva.
-Scuze, scuze, nu eram atentă! Iartă-mă! îndrugă ea grăbită.
- Dar, vai! Moon, ce schimbare de atitudine! Ai băgat la cap ce ţi-am zis mai devreme?
Vocea era absolut calmă, dar ochii aceia întunecaţi aruncau valuri de furie spre ea. Marcus se uita ironic la ea şi nu a observat că mâna lui era pe umărul ei, moment în care se scutură ca şi cum ar fi avut o gâză. Băiatul şi-a retras mâna şi, aparent nepăsător, şi-a băgat mâinile în buzunarele jeanşilor Levi’s.
-Îmi pare rău să te dezamăgesc, dar nu am ştiut că erai tu. Şi-n plus, ce-i cu tine aici ? Credeam că eşti deja la McMarsh pârându-mă, adăugă precaută Destiny.
-Mie-mi pare şi mai rău să te dezamăgesc, dar plăcerea de a te vedea implorând nu mi-o va fura o băbătie gata să mă linguşească 24 din 24. Plăcerea va fi doar a mea, spuse el pe un ton plin de subînţelesuri.
Destiny simţea cum i se face pielea de găină, dar îşi reprimă un tremur şimţind că nu trebuia să-i dea satisfacţie. Îşi continuară drumul spre clasă tăcuţi şi păstrând o distanţă de un braţ între ei.
Ajunseră în clasă cu 10 minute înainte de a se suna.
-Moon, te-ai pierdut?! Cabinetul e la o distanţă de 5 minute, nu 15! se auzi bătrâna McMarsh lătrând de la catedră cu ochii mijiţi de furie.
-A trebuit să stea la cabinet, doamnă, pentru a-şi reveni. Am avut-o mereu în raza vizuală, nu a făcut nimic neregulamentar, stimată doamnă! veni replica lui Marcus înainte ca Destiny să gândească o scuză jalnică.
-O, bine atunci! şi băbătia flutură din mână poftindu-i la locurile lor.
Ochii lui Marcus reflectau toată ironia şi sarcasmul ce se ascundeau în spatele spuselor lui. Colţurile gurii erau ridicate într-un zâmbet de-a dreptul batjocoritor şi asta o deranja pe Destiny. Îi părea rău că nu-l lăsase pe Carden să-i facă o remodelare facială gratuită, dar alungă repede gândul dându-şi seama de complicaţiile ce le-ar fi atras fapta aceea.
Clopoţelul sună înainte de a-şi da seama şi o porni uşor pe hol lăsând-o pe bătrâna profesoară să-i strige un „Nu uita de turul şcolii pentru domnul Donegal!”, la braţ cu Misty.
-Hey, ce s-a întâmplat?! Te simţi aşa de rău ? Vrei să-ţi suni părinţii să vină să te ia? întrebă fata cu ochii mari şi albaştri.
-Nu, stai liniştită! Sunt mai bine. Oricum, nu am fost la cabinetul medical. Am stat pe o bancă până a apărut Carden în drumul lui spre director...
- Uuuu, gânguri Misty atrăgându-şi o privire de „într-o zi o să te bat!” şi-i făcu semn prietenei ei să continue.
- Şi aproape s-a luat la trântă cu puşlamaua de Marcus. Efectiv i-a sărit în gât pentru că s-a luat de mine şi şi-a bătut joc de poziţia socială a familiei O’Sullivan.
Misty asculta povestea cu gura căscată şi ochii mari de uimire. Destiny era mândră de Carden, el nu era genul care să se ia la bătaie, dar avea un spirit tare nobil şi era mereu cavalerul gata să salveze domniţele aflate la ananghie. I se părea un tip fermecător, dar nu putea fi mai mult între ei, deşi ea bănuia că o place. Nu merita o relaţie ce la un moment dat se va termina să strice o prietenie atât de frumoasă. Pur şi simpu nu ar fi fost bine să ştie că unul din ei sau amândoi ar avea de suferit după o despărţire ce ar crea o ruptură între ei, aşa că prefera să rămână la micile lor sesiuni de complimente, roşeli şi prietenia lor de durată.
-Urât din partea lui Marcus să facă aşa ceva. Poate unde nu-l cunoaşte şi de aceea! încercă fata să-i ia apărarea.
-Misty! Nu îi căuta scuze, a fost oribil din partea lui să facă ala ceva, o adevărată lipsă de respect şi o dovadă de snobism. Ştii prea bine că nu-i ajunge nici la degetul mic lui Carden, indiferent de situaţie. Tu, dintre toţi, ar trebui să înţelegi, nu să fraternizezi cu duşmanul! adăugă înflăcărată Destiny.
-Nu fraternizez cu nimeni! Căutam o explicaţie logică pentru care Marcus s-ar purta urât cu vreunul dintre voi. Şi nu mi-am dat seama de momentul în care Marcus a devenit „duşmanul” nostru... se scuză Misty.


Sper că n-am mai greşit şi de data asta cu împărţirea pe fragmente :D. Următoarea parte cred că o pun ori duminică, mai pe seară, ori luni. Mâine vreau neapărat să vă arăt noua piesă de la Big Time Rush ♥.♥.♥.♥.

XoXo,
Adry 

6 comentarii:

  1. Of căldura asta :(
    Ar trebui să ne punem ceva aer condițioat pe bloguri :D
    O zi faină în continuare!

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi place mult cum scrii :d
    Si caldura, da, e insuportabila!

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi-a placut foarte mult si partea asta! <3 sa vedem ce va urma. :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Marcus îmi aduce aminte de Patch :) Love it <3

    RăspundețiȘtergere
  5. @B.D.: bună idee :)):*:*

    @Raisa: corect!!

    @Gio: mă bucur mult!:*:*

    @Roxy: o să veziiii :*:*

    @Rose: mda, ciudat, dar da!:)) influenţa nefastă :))

    RăspundețiȘtergere

Pot conta pe tine sa-mi spui ce crezi ♥