13 august 2012

Povestea continuă.. ~ Cap.3 (II) ~

Hey, lume! Netul îmi dă nişte bătăi imense de cap.. De vreo 2 ore mă tot strădui să intru să postez. Dacă şi mâine e aşa nu ştiu când o să mai intru, dar fiţi pe pace! Când şi când mai scriu la poveste şi în rest citesc, ceea ce înseamnă recenzii. Deci nu e chiar aşa de rău!

Hai să revenim. Iată un flashback al primei părţi! Sper să vă placă şi această a doua parte! Spor la citit!


La Castel (II)

Din limuzină coborî nimeni alta decât lady Nicole de Donegal, moştenitoarea Castelului Donegal şi minunatul nostru sponsor, lordul Sheamus de Donegal, fratele ursuz al acesteia. Nu că ea ar fi fost prea simpatică: era o văduvă de 40 de ani, cu prea multe riduri pentru vârsta ei, încărunţită timpuriu, cu părul strâns într-un coc stilat, ochelarii de soare Ray Ban îi stăteau pe nasul coroiat şi rochia vaporoasă albă i se lipea de trupul încă tânăr. Nu se putea plânge de celulită sau alte semne ale naşterii, cu moştenirea lăsată de proaspăt decedatul bătrân Donegal, nepotul fondatorului castelului şi bunic al fraţilor Donegal, le înlăturase până la ultimul şi acum avea picioarele unei tinere de 20 de ani. Sandalele marca Cindy Crawford îi veneau ca turnate şi întregeau outfitul ei de vară. Destiny îi aruncă o privire de ansamblu şi descoperi că nu observase până acum geanta imensă aurie de la Gucci din care se ivea capul pletos al unui căţel arămiu.
- Şşş, Cece! Mai ai răbdare, mămică, nu stăm mult! îndrugă lady Nicole spre pufuletele ei de câine.
- Unde e Marcus? întrebă lordul Sheamus.
Marcus? Mă întreb cine o mai fi şi acest Marcus.. poate vreun angajat nou. Se pare că motociclistul nostru s-a decis să-şi dea casca jos. Ia să vedem... gândea Destiny.
Tânărul motociclist nu avea mai mult de 18 ani, avea părul negru, tuns scurt, o privire ageră, ochi mai negri ca noaptea- un chip plăcut, dar părea genul de tip rău cu care ar fi bine să nu te încurci, avea un trup atletic, frumos definit cu braţe puternice. Era îmbrăcat într-o pereche de blugi Levi’s negri cu o pereche de ghete milităreşti, un tricou alb simplu, o cămaşă albastră în carouri şi o geacă de piele pe care o lăsă pe motor. Se apropie de lordul Sheamus cu paşi leneşi şi un zâmbet ştrengăresc pe chip.
-Sunt chiar aici, unchiule! rosti fără prea mare tragere de inimă tânărul Marcus. Mamă, hai să terminăm mai repede cu toată tevatura asta, după cunoştinţele mele orele trebuie să înceapă şi nu ar fi frumos ca tocmai eu să întârzii nu?! adăugă sarcastic acesta.
Apoi a început să arunce priviri prin parcarea liceului şi să inspecteze elevii. Privirea i-a poposit asupra grămezii de elevi adunate la ieşirea din autobuzul şcolii. Şi-a dat ochii peste cap, foarte teatral, s-a întors pe călcâie şi a pornit-o spre intrarea în castel fără să mai aştepte răspunsul mamei sale sau al unchilui său.
Destiny oftă şi o trase pe Misty care privea cu gura deschisă întreaga scenă.
- Uuuu, ce bucăţică! Nu, Dy ? chicoti ea.
- Mis, cre’ că te-a bătut soarele în cap cât am stat să ne holbăm la bufonul acela. Trebuie să-ţi mai spun că e fiul dragei noastre lady Donegal? Sau, sau că e nepotul adorabilului lord Donegal? zise ea aruncându-i o privire ironică de tipul „zău, te doare capu’ fato!”.
- Dy, trebuie cumva să-ţi reamintesc EU că el este moştenitorul de drept al castelului şi că tatăl lui era superbul actor american Logan Rush ?! Mai dechide încă o dată ochii ăia somnoroşi şi uită-te bine să vezi că nu pare chiar aşa de rău! miorlăi Misty trasă în continuare prin parcarea liceului. Şi mai uşor, Dy! O să-mi rupi mânaaaa, zise chiar înainte de a pica în nas.
- Ups! Scuzele mele, Mis. Ţi-am mai zis că m-a epuizat visul de noaptea trecută ? îi spuse Destiny ajuntând-o să se adune de pe jos. Dar totuşi hai mai repede! Nu am de gând să fiu decapitată de domnişoara McMarsh pentru că am întârziat la ora de Ştiinţe.
Şi aducându-şi aminte acestea o luară la fugă pe coridorurile Liceului Labirint.



Sper că v-a plăcut! Aştept părerile voastre! Până ne auzim să aveţi o săptămână frumoasă!

XoXo,
Adry ♥

8 comentarii:

  1. Interesantă poveste. :)
    Adry mamă tu pe unde mai ești acum? Și când dă omul de tine pe mess? :o3
    Miss you!

    RăspundețiȘtergere
  2. Aw, se pare ca a meritat sa astept sa vad ce bunaciune era pe motor :))
    Foarte faina povestea :x

    RăspundețiȘtergere
  3. @Anna: unde să fiu ?! :)) la ţară şi vin în septembrie :)) şi mie mi-e dor de tine :o3 :*:*:*

    @Patricia: hehe, mă bucur că-ţi place :))

    @Raisa: eh, nici chiar aşa :)) :*:*:*

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu ti-am mai spus pana acum dar trebuie sa scri o carte :x te pricepi atat de bine la descris si la tooooot <33 am toate personajeje in minte dupa descrierea ta ,si am recuperat cele 2 capitole ca ramasesem in urma :"> abea astept continuarea <33,si sunt tare curioasa ce vis a avut Destiny :-?.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Roxy: eh, nici chiar aşa ;)) eşti tu prea drăguţă, mie nu mi se pare că mă descurc aşa bine :)) mă bucur că-ţi place şi că ţi-am trezit interesul <3

    RăspundețiȘtergere
  6. Cine nu iubeşte blugii Levi's? <3 Povestea devine din ce în ce mai tare!

    RăspundețiȘtergere

Pot conta pe tine sa-mi spui ce crezi ♥