15 august 2012

Miros de sărbătoare şi ... ceva :)


Hey, y'all! În aer se simte atomosferă de sărbătoare şi nu poate decât să mă îmbie la o audiţie muzicală de excepţie ! :)) Sună atââât de pompos, dar aşa mi-a venit să zic. În fine, să revenim.
Vreau în primul şi-n primul rând să urez un călduros 'La mulţi ani' tuturor ce poartă numele de Maria, Marian, Mariana şi toate derivatele de la Maria!! Sper ca toate dorinţele voastre să se îndeplinească şi fie ca sănătatea şi norocul să vă urmărească pe veci! 



Dacă nu mă înşeală cunoştinţele (şi sper să nu, pentru că altfel mă fac de râs) vreau să-i urez 'La mulţi ani!' în special dragei mele, dacă îmi permite să-i spun aşa, Patricia! Fie ca timpul să te facă să înfloreşti mai frumos decât cel mai minunat trandafir udat de roua dimineţii! Îţi doresc tot binele din lume şi vreau să ne arăţi în continuare cât de minunată eşti! Continuă să ne încânţi cu postările tale minunate !! 

Sooo let the party begin! Muzică şi voie bună! :)) 








Şi pentru că e sărbătoare, nu vă mai ţin pe jar şi vă las să citiţi şi Capitolul 4, partea I a poveştii 'Împotriva Destinului'. Iată un flashback! Spor la citit şi Enjoy ! :) Aştept părerile după !! :)


Avertismentul (I)



Vinerea era singura zi din săptămână când elevii Liceului Labirint aveau voie să vină îmbrăcaţi mai lejer, fără uniformele stabilite de Consiliul conducerii şcolii- lady Donegal şi fratele acesteia, împreună cu directorul McBonne. Dar asta nu o scutea pe domnişoara McMarsh să se ia de elevele care i se păreau în neregulă.
- Moon, Audolf, iar aţi întârziat! strigă bătrâna domnişoară McMarsh în secunda în care cele două intrară în clasă.
Ceasul de perete al clasei arăta ora 8.02, iar fetele gâfâiau de mama focului.
- Dar.. agh.. nu am întârziat.. agh.. decât două minute, domnişoară! zise printre răsuflări Destiny.
- Ce model sunteţi voi pentru tânărul Donegal ?! Deşi e prima zi la liceul nostru el s-a sinchisit să apară la timp! Şi voi ?! Detenţie după ore! Amândouă, fără discuţii! continuă nestingherită domnişoara.
Din banca a treia, Marcus Donegal o fixa pe Destiny cu priviri ironice, pozând în tânărul, inocentul şi silitorul viitor lord Donegal.
- Stimată domnişoară, vă rog, nu le pedepsiţi, de dragul meu. Nu aş putea îndura gândul că le-aţi pedepsit din cauza mea. O domnişoară atât de stimabilă şi ocupată cu dumneavoastră nu-şi poate sacrifica timpul atât de preţios pentru un eveniment izolat, nu?! spuse Marcus pe cel mai mieros ton posibil şi pentru a-şi întări cele spuse se apropie de d-şoara McMarsh şi îi sărută mâna.
O să vomiiiiit.. gândi Destiny privind scena.
- Oh, dar, te rog, eşti prea galant! roşi domnişoara. Ai dreptate! Nu prea am timp de pierdut cu două astfel de fete. Detenţie anulată, dar consideraţi-vă avertizate! se întoarse spre cele două fete care îşi reveniseră. Ar trebui să-i fiţi recunoscătoare acestui tânăr galant că v-a salvat. Bătrâna făcu o pauză după care continuă cu un zâmbet maliţios pe faţă: Moon, ca să-ţi arăţi recunoştinţa îi vei arăta domnişorului Donegal castelul şi împrejurimile pentru a se putea descurca, după ore!
- Desigur, domnişoară! Va fi.. se opri Destiny, dar Misty îi trase un cot în şold.. plăcerea mea! spuse printre dinţi Dy.
Marcus, cu zâmbetul pe buze făcu o plecăciune spre profesoară şi se duse la locul lui urmat de Misty şi Destiny. Asta va fi cu adevărat genial gândi cea din urmă aşezându-se în banca a patra, cea din spatele lui Marcus.
Profesoara, încântată de rezultatele acestei întâmplări, îşi continuă ora ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Din câte se părea fetele rataseră momentul în care domnişoara îl linguşise pe tânărul Marcus Donegal urându-i „Bun venit!” împreună cu întreaga clasă. Ora de Ştiinţe era, de obicei, una din cele mai plictisitoare ore posibile din întreaga programă. Destiny nici nu se obosea să o asculte pe drăguţa domnişoară McMarsh vorbind despre particularităţile păsărilor, se mulţumea să copieze maşinal de la tablă notiţele.
Oricum nu-i stătea gândul la ora bătrânei, ceea ce îi trezea interesul era visul din noaptea precedentă. Uşor-uşor detaliile visului începeau să-i revină în memorie, iar sentimentul de nelinişte se reinstala, amintindu-şi de ce era atât de epuizată.
  Se făcea că era la Farul Fanad, singură, într-o noapte cu lună plină. Avea o stare de nervozitate iar valurile loveau la fel de puternic stânca pe care era farul. Iar şi iar acestea se spărgeau violent făcând picături de apă să sară şi să ude totul în jur. Destiny era agitată, dar nu ştia motivul. Semnul din naştere o ardea şi îl simţea cum se închide la culoare. Farul părea pustiu şi bântuit. Asta era o prostie, o ştia şi ea, dar o forţă pe care nu o putea explica o atrăgea spre scările de lângă far. Şi aşa, cu paşi mărunţi şi tremurând din toate încheieturile o porni spre scări. Erau ude şi a fost nevoie să se ţină de balustrada alunecoasă pentru a nu cădea. Jos, valurile spălau malul plajei iar şi iar, dar era un loc din întreaga plajă care era perfect uscat. Lumina lunii părea să-l indice, aşa cum actorii pe scenă sunt protejaţi de lumina reflectoarelor, aşa că se aventură spre acel petic uscat de nisip. De cum a pus piciorul în cercul perfect luminat o bătrână îi apăru în faţa ochilor. Părea să aibe o sută de ani, era ridată şi cu părul argintiu, avea ochii mari şi verzi şi o faţă în formă de inimă. Nu era dizgraţiosă, nici măcar nu părea ursuză, ba mai mult, emana o bunătate ce o calma pe Destiny. Era îmbrăcată modest, o rochie lungă, verde până în pământ cu mâneci largi de la încheieturile mâinilor până în pământ. Dar ceea ce-ţi fura privirea era mantia de un argintiu atât de pur legată la baza umerilor cu un lănţişor de aur alb cu o semilună.
- Destiny, copilă dragă, nu te speria! spuse bătrâna cu cel mai dulce glas auzit vreodată de fată.



XoXo,
Adry ♥

8 comentarii:

  1. Mulţumim de urare!Frumos din partea ta:)!

    RăspundețiȘtergere
  2. We will, we will rock you! \m/ Like it, like it! :)

    Dee.

    RăspundețiȘtergere
  3. Multu' de urare! :*
    Aw, si ce-mi place povestea :x :x

    RăspundețiȘtergere
  4. Cat de interesant devine :x vrem continuarea. =p~ si iti zic inca o data ar trebui sa scri o carte ;;).Nu sunt eu draguta ,tu te pricepi foarte bine. :x

    RăspundețiȘtergere
  5. mulţumim de urare, pupici:*:*:* miss youu

    RăspundețiȘtergere
  6. @Raisa: nu ştiam că şi pe tine te cheamă aşa :o3 La mulţi ani :*:*:*

    @Dee: i know you like it :)) :*:*:*

    @Patri: nu ai pentru ce :*:* mă bucur că-ţi place :*:*

    @Roxy: mă bucur că te captivează :x o pun azi continuarea :* ba eşti tu prea drăguţă :)) :*:*:* nu am destule idei ca să fac o carte aşa cum trebuie :p capitolele sunt prea scurte şi nu cred că ar merge :)) nu prea văd cum publicul ar fi aşaaa de captivat ;)) dar mersi de încurajări:*:*:*

    @B.B.: nu ştiam că şi tu te-ai serbaaat :( well, la mulţi ani, again :*:*:* i miss you too :(

    RăspundețiȘtergere
  7. Liceul Labirint <3 Eu am o dificultate când trebuie să aleg nume de licee atunci când scriu. Am avut vreo cinci povestioare care se desfăşurau între pereţii unui liceu, şi mereu lăsam spaţii libere când trebuia să le dau nume. De unde îţi vin ideile? :)
    Şi e aşa o nesuferită McMarsh asta x.x Dar Marcus e o prăjiturică <33

    RăspundețiȘtergere
  8. @Rose: păi te gândeşti la acţiune şi locaţie, ca să zic aşa :)):*:* chiar este :)) şi nuuu, nu este :)):*:*

    RăspundețiȘtergere

Pot conta pe tine sa-mi spui ce crezi ♥