3 iulie 2012

Just died in your arms.. (5)

Ok, ok! Don't kill me... ştiu că de foarte mult timp nu am mai scris la povestioara mea.. Aşa că iată un flashback înainte de a trece la partea a cincea. Enjoy :)


Just died in your arms...
(5)

Mâna lui era atât de caldă şi fermă pe piciorul meu. Am şimţit cum îmi curgea sângele în vene când l-am auzit spunând că a venit după mine. Ştiam ce însemna asta, aveam o vagă bănuială că va veni şi clipa, dar nu eram pregătită. Se pare că totuşi îmi păsa dacă mai trăiam sau nu pe acest pământ.
- Cum adică ai venit după mine? am spus încercându-mi norocul.
-Sara.. ştii la fel de bine ca şi mine ce înseamnă, spuse el cu aceeaşi voce puternică, dar în ochi i se citea durerea.
-N.. nu vreau. Pot repara totul, doar nu mă obliga să vin, am replicat printre şirul de lacrimi ce-mi scălda obrajii.
Mâna lui a început să-mi mângâie piciorul, urcând spre coapse. Acolo mi-a găsit mâna dreaptă ce-mi stătea aşezată inconştient în poală. Mi-a luat mâna într-a lui şi cu degetul arătător îmi desena cerculeţe. Era un sentiment atât de liniştitor, dar ştiam că e doar un joc, doar un mod de a-mi induce sentimentul de siguranţă. Puterea venea în valuri dinspre el încercând în zadar să mă liniştească.
Înainte de a mai spune ceva Blair a dat buzna în cameră cu Zu pe urmele ei. Ţinea în mâini tava mamei cea bună iar pe ea se odihnea ceainicul antic al bunicii. Un fuior de abur se ridica liniştit din ceainic. A venit cu paşi mărunţi, mai mai împleticindu-se, recăpătându-şi echilibrul în ultima clipă.
-Sara, scuze. Ştiu că nu-ţi place să-ţi umblu printre lucruri, dar am simţit că ai nevoie de un ceai bun pentru a te linişti.
Mă privea cu nişte ochi atât de mari, verzi şi extrem de liniştiţi. Ceva se schimbase.. chipul ei trăda oboseala şi durerea ce o simţea, însă ochii.. vedeam în ei iertarea, vedeam că se resemnase cu pierderea şi că acum îşi dorea să-mi fie alături. A aşezat tava la capătul patului apoi a sărit peste picioarele mele pe lângă el şi s-a aşezat lângă mine. M-a luat în braţe, a început să mă mângâie pe păr şi să mă dezmierde ca pe un copil mic. Zu îşi pornise motoraşul de tors şi îi ţinea isonul încercând să mă calmeze.
Nu puteam realiza dacă încă mai visez sau dacă aceasta era cruda realitate! Eram prinsă în aşteptare. Aşteptam să apară acel sentiment că e vremea să mă resemnez, că e timpul să las totul în urmă şi să-mi asum responsabilitatea. Dar nu vroiam.. Blair avea atât de multă nevoie de mine. Nu puteam pur şi simplu să plec. Nu vroiam să plec !!
Mi-am aruncat privirea spre el: stătea cu ochii ţintă pe mine şi-i citeam durerea din ochii atât de negri, îmi simţeam mâna într-a lui, îi simţeam atingerea, eram conştientă de puterea lui. Apoi a vorbit:
-Sara, mai ai vreme până la următoarea lună plină- asta înseamnă că mai ai trei zile la dispoziţie. Eu, ştii bine, trebuie să te însoţesc peste tot în aces timp. Ştiu că e greu de asimilat ceea ce-ţi spun, dar vreau să fii tare, vreau să înţelegi că am venit aici pentru a te ajuta. Nu este sfârşitul ci începutul.
Am dat naşinal din cap că înţeleg, dar nu era aşa. Nu înţelegeam întru totul de ce eu ?! Ok, greşisem, dar asta nu însemna că trebuia să vină el- uh, nici măcar nu-i ştiam numele călăului meu.. Nu era corect! Şi nici continuarea nu avea să fie prea frumoasă.
Nu ştiu cât timp a trecut de când el şi-a făcut anunţat motivul 'vizitei' până când am ales că e momentul să mă ridic din pat, să mă depărtez de cei doi, de atingerile lor pline de compasiune şi să merg să-mi văd de viaţa mea de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Pe cine încercam să păcălesc ?! Viaţa mea avea să se schimbe, avea să se termine, avea să nu mai fie aşa cum o ştiam..
- Scuză-mă, spun cu o voce mai răguşită decât plănuiam, dar ar fi drăguţ să te şi recomanzi dacă tot ai de gând să-mi fi ca o umbră în următoarele trei zile, adaug cu o doză de sarcasm de care nu era nevoie.
-Desigur, iartă-mă. Numele meu e Loren.
Şi cu asta mi-a închis gura total..


-You can count on me like 1,2,3-


Hehe, scuze că a durat atâta până am mai scris ceva.. Inspiraţia şi-a luat o mini-vacanţă şi a uitat să mai şi revină. Sper să vă placă :) Aştept părerile voastre :)

XoXo,
Adry 

4 comentarii:

  1. I would die in the arms of your creation :X
    :"> m-a luat valu'

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aww mersi scumpo :*:*:* mă flatezi :"> :*:*

      Ștergere
  2. Mi-ai uimit ca de fiecare data =p~ ador povestea asta <33 astept continuarea. :x:x

    RăspundețiȘtergere
  3. @Roxy: mă bucur că ţi-a plăcut :*:*:*

    RăspundețiȘtergere

Pot conta pe tine sa-mi spui ce crezi ♥