17 iunie 2012

Just died in your arms.. (4)

Hehe, iată că inspiraţia şi-a făcut apariţia.. Pentru cine nu-şi mai aminteşte unde rămăsesem iată un flashback cu scuzele de rigoare că nu am mai scris la poveste :):):)



Just died in your arms...


(4)


Păşind în casă de mână cu Blair am simţit cum se crapă pământul sub picioarele mele. Oboseala a pus stăpânire pe mine într-un final.. Paşii mi s-au îngreunat şi am ştiut că nu este în regulă. Blair m-a apucat de talie şi m-a dus în camera mea de la etaj cu Zu pe urmele noastre. A deschis uşa şi o senzaţie de linişte mi-a îmbrăţişat mintea.

Camera mea culoarea cafelei cu lapte mă aştepta primitoare. Patul cu baldachin, dulapul din lemn de mahon cu oglindă ce acoperea un perete întreg, măsuţa de toaletă antică de sub fereastra mare, biroul prăfuit din colţul opus al camerei şi biblioteca mea mult-iubită, purtau toate semnătura mea, camera aceasta însemna cu adevărat 'acasă', propriul meu sanctuar..

Dar lângă fereastră era el. Un străin înalt şi zvelt cu părul aranjat în stilul ciufulit şi brunet, cu ochii de un negru nepătruns. Stătea acolo rezemat de perete cu braţele încrucişate la piept, într-o geacă de piele negră, blugi negri şi cizme milităreşti. Avea privirea concentrată asupra ferestrei, dar când am intrat în cameră sprijinită de Blair l-am văzut cum se întoarce leneş spre mine. M-a privit preţ de douăzeci de secunde absolut apoi s-a întors la loc de parcă nu aş fi însemnat nimic. O grimasă şi-a făcut loc pe chipul meu. Nu înţelegeam cine este şi ce caută la mine în cameră şi cum de părea atât de normal să stea acolo, dar, mai ales, de ce emana atâta putere..
M-am prăbuşit în pat înainte să-mi dau seama de altceva. Blair m-a mângâiat pe cap, a mormăit două vorbe pe care nu le-am putut desluşi şi ultimul lucru de care-mi aduc aminte este că ea s-a întors spre el şi i-a spus pe nume. 'Michael...' a spus ea pe un ton obosit şi s-a îndepărtat de patul meu. Ştiu că am adormit imediat, lucru pe care nu-l fac niciodată.

Eram într-un crâng de un verde ciudat, luna strălucea deasupra mea îmbrăcând totul într-o lumină argintie şi lacul de lângă picioarele mele era de o culoare întunecată. Nu-i vedeam fundul, nu-i vedeam nici măcar marginile.. Deşi era totul luminat de lună nu vedeam absolut nimic. Era totul pustiu.. ba nu! Pe lac erau două lebede albe care se plimbau agale pe suprafaţa lui. Am făcut doi paşi şi am intrat cu picioarele în el, dar apa era atât de rece încât am simţit cum picioarele îmi amorţesc. M-am retras imediat şi am privit uimită la cele două lebede care păreau să nu simtă răceala apei. M-am aşezat pe malul lacului, mi-am strâns genunchii la gură şi am privit liniştită lacul.
Lebedele erau perfect sincronizate, când una se înclina într-o parte, cea de-a doua o urma fără un moment de ezitare. Erau perfecte, atât de superbe şi liniştite, dar abia atunci am observat.. Nu erau albe în totalitate. Partea ce atingea apa era de un ruginiu intens, acelaşi ruginiu ca şi sângele de care mă spălasem cu câteva ore înainte. Am lăsat ochii în jos spre propriile mele picioare spre a constata cu stupoare că şi acestea erau pline de sânge..
Lacul.. nu era plin cu apă ci cu sânge, de aceea nu-i vedeam fundul. Peisajul s-a schimbat într-unul morbid într-o fracţiune de secundă. Din cer au început să pice pene negre.. aceleaşi pene ca cele de înger. M-am ridicat confuză, clătinându-mă pe picioare şi am simţit cum o mână de bărbat mă prinde de umăr. M-am întors într-o fracţiune de secundă ca să-l văd pe el.. Nial, scumpul meu iubit mort, mă privea cu acei ochi infinit de verzi, dar în ei se ascundea ceva. O răutate ciudată simţeam cum pluteşte spre mine. Strânsoarea a devenit de nesuportat şi Nial s-a aplecat asupra mea, m-a sărutat forţat şi apăsat refuzând să-mi dea drumul, ignorându-mi lacrimile de durere.. Următoarea mişcare m-a dezarmat total.. În locul lui Nial a apărut străinul misterios, Michael.. se uita la mine leneş şi râdea. A pocnit o dată din degete şi totul s-a întunecat.

M-am trezit într-un lac de sudoare la mine în pat.. în camera mea.. acasă. Eram atât de speriată şi de confuză. Habar n-aveam cât era ceasul.. Mă uit dezorientată spre noptieră ca să realizez că telefonul meu e în geanta care o lăsasem pe holul de la intrare. Mă ridic mai sus pe perne şi dau să o strig pe Blair, dar apoi îl văd pe el. Stătea tot în acelaşi loc în care-l lăsasem înainte de a adormi. În secunda în care am deschis gura spre a-i atrage atenţia s-a întors şi m-a fixat cu privirea. Nu era ca în visul coşmarul meu, nu mă privea leneş şi nu râdea. Părea obosit, absolut epuizat. A pornit cu paşi leneşi spre patul meu. A dat la o parte perdeaua baldachinului şi s-a aşezat pe marginea patului, şi-a pus mâna pe piciorul meu şi nu a spus nimic preţ de câteva minute..
Eram absolut dezarmată de frumuseţea lui. Ochii atât de negri, păreau abise ale universului, avea genele atât de dese şi lungi, pomeţii înalţi, tenul sănătos şi părea proaspăt bărbierit. Iar buzele îi erau de o senzualitate ieşită din comun. Am clipit uimită pentru a-mi reveni din reverie. A deschis gura şi cu o voce absolut incredibilă a spus o singură propoziţie şi am simţit că amorţesc:
- Sara.. am venit după tine. 




-You spin my head right round..-



XoXo,
Adry ♥

6 comentarii:

  1. În sfârșit! Mult ne-ai mai fiert!! :x
    Foarte frumos! :x

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eh :)) ştii prea bine :))
      mă bucur că-ţi place :*:*:*

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. erm.. nu ştiu :) când o să mai simt că vine suflu :)) :D:D

      Ștergere
  3. Minunat ,absolut minunat! :X:X mai vreau. =p~ :">

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. hihi mersiii :*:*:* să vedem când mă mai simt inspirată :*:*

      Ștergere

Pot conta pe tine sa-mi spui ce crezi ♥