2 iunie 2012

Just died in your arms.. (3)

A trecut ceva timp de când nu am mai postat povestea, aşa că iată un flashback.

Just died in your arms...
(3)


Drumul era pustiu, soarele trezea peisajul la viaţă. În stânga drumului era marea cea albastră, plaja cea liniştită în care valurile se spărgeau iar şi iar- hmm şi speranţele mele s-au spart la fel, rând pe rând s-au pierdut.. În dreapta drumului era un câmp de maci roşii. Un roşu atât de intens, aproape sângeriu. Imaginea îngerului meu zăcând în propriul sânge îmi sare în faţa ochilor şi îmi aduc aminte de punga de plastic ce am luat-o din camera de hotel. Mă aplec spre scaunul din dreapta şi scotocesc în geantă.  Cuţitul se odihnea pe fundul ei, mai avea ceva pete de sânge uscat pe el. Îl scot din pungă şi îmi plimb degetele pe lama ascuţită ce ţi-a luat viaţa. Oţelul rece îmi trimite fiori pe şira spinării, o lacrimă-şi face apariţia pe obrazul meu. Opresc maşina, mă dau jos cu cuţitul în mână şi privesc spre cer.
 'Din clipa în care te-am cunoscut am ştiut că eşti special şi că ai apărut în calea mea cu un motiv. Neil, ştiu că acum te uiţi la mine şi zâmbeşti amar, te simt. Se mai întâmplă şi greşeli, dar de data asta tu ai greşit mai mult ca mine. Am să vorbesc cu Blair şi cu sângele de pe cuţit poate pot să mai fac ceva. Aşa că şterge-ţi zâmbetul de pe mutră, nu te mai distra cu mintea mea aruncându-mi amintiri în cale pentru că dacă mai faci aşa de data asta va fi adio pe bune, scumpetea mea ! Ai mare noroc că eşti fratele ei, dar între noi doi nu mai poate fi ce a fost. Ai greşit când te-ai încurcat cu amarâta aia de muritoare blondă ! Mare noroc a avut că nu am voie să-i fac nimic, dar tu.. Eh, cu tine e altă poveste! La tine am avut acces mult mai uşor.. Hai că nu te-a durut, am avut eu grijă ! În fine, o să discutăm noi între patru ochi în ceva timp. Strigatul la cer nu e tocmai ceva ce ar face o persoană normală aşa că trebuie să păstrez aparenţele. Oh, chiar ! Ar trebui să fii mândru de Blair, a simţit când ţi-ai părăsit corpul şi când mi-am folosit puterile. Evoluează chiar dacă e sfâşâiată de durere.. Că veni vorba, ar trebui să mă duc acasă, i-am promis că ajung curând.'  

Şi cu ochii în lacrimi mă urc în maşină, pun cuţitul la locul lui în pungă şi pornesc motorul. Îmi dau părul răvăşit de pe faţă şi epuizată mă las pe spate în scaunul moale. O cioară se ridică din câmpul de maci şi croncăne nervoasă spre maşină. Dau să mormăi ceva, dar mă opresc şi aleg să pornesc mai departe.
După câţiva kilometri în faţa mea se iveşte o vilă modestă, dar frumoasă. Aparţine familiei mele de trei generaţii. Are un aer antic şi totuşi un iz de modern. Gazonul verde din faţa ei îi conferă o anumită doză de prospeţime păstrând totuşi eleganţa construcţiei. 
Trag maşina pe alee şi o pornesc uşor pe pietrişul potecii. Tocurile mele se luptă cu pietricelele, dar nu-mi mai pasă. Am ajuns acasă, asta e ceea ce contează ! Tufişurile de trandafiri din faţa casei sunt înflorite şi împrăştie un miros divin. Scot cheile când păşesc pe verandă şi mă uit, preţ de o secundă, la uşă. Mamei mereu i-au plăcut uşile mari din lemn de mahon şi, mai ales, geamurile laterale cu model. Alte amintiri vor să-şi facă loc, dar le reprim. Sunt prea obosită pentru a mă lupta şi cu dorul acesta. Bag cheia în broască şi nici nu apuc să rotesc mânerul uşii că, în cadrul ei, apare Blair. Somnoroasă nevoie mare, ciufulită, cu părul bălai desfăcut şi cu ochii umflaţi de plâns. Mă ia în braţe şi mă strânge atât de tare încât îmi ţin respiraţia. Îi simt durerea cum mă învăluie în valuri de catifea, dar  o resping. Las loc iubirii mele pentru ea să o vindece, o strâng la rândul meu în braţe şi stăm aşa preţ de câteva minute. Zu se gudură pe lângă picioarele noastre torcând ca un motoraş de tuns iarba. Blair îmi dă drumul, mă ia de mână şi se uită la mine. Aceeaşi ochi infinit de verzi mă privesc sfâşâiaţi de durere a doua oară într-un interval atât de scurt. Se vede că sunt fraţi.. Îi strâng mâna şi păşesc în casă. 
Vreau doar să dorm, apoi mă pot gândi la pasul următor..


-Praying won't do it, 
hating won't do it..-
(The wanted- All time low)



XoXo,
Adry ♥

10 comentarii:

  1. Am citit-o ascultand Mogawai - Take me somewhere nice.. e suuuper postarea de azi ;X
    PS: Am pus leapsa muzicala... :d
    ps 2 Uuuuh... ci dragut e pisoiu' ala :x

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aww mersi scumpo :*:* mă bucur aşa mult că-ţi place ♥
      Am văzut că ai postat-o, chiar acuma ascult melodiile ♥
      Şi daaa ♥ chiara e dulce rău ♥

      Ștergere
  2. De când aștept! :x Foarte frumos! :x

    RăspundețiȘtergere
  3. E frumos si interesant ce ai scris, dar pentru mine, si-a pierdut farmecul cand ai inceput sa vorbesti despre puteri si ce poti face cu sangele... mi-ar fi placut sa nu treci chiar atat de mult in partea de fantezie, sa pastrezi proportiile cat de cat umane. Ar fi fost mult mai interesant, cel putin pentru mine. Dar felicitari, e frumos si asa!

    RăspundețiȘtergere
  4. WOW!Cel mai frumos capitol.Deci ador ficul `ăstaa!Abia aştept continuarea,uuuu!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aww mersi mult ! :*:* Chiar mă bucur că-ţi place ! :*:*

      Ștergere
  5. Doamne deci descri totul atat de amanuntit si de minunat! <3 cat mi-a placut ,abea astept sa mai citesc. :x

    RăspundețiȘtergere

Pot conta pe tine sa-mi spui ce crezi ♥