6 aprilie 2012

E o greşeală să vrei ?

Când te vezi asupra faptului împlinit şi realizezi adevărata realitate ce faci ? Ce mai poţi să-ţi doreşti ?
Eşti sănătos, cei dragi sunt sănătoşi, o duci bine cu şcoala, ai prieteni care îţi sunt aproape şi, în definitiv, totul merge bine. Ce îţi mai poţi dori ? Inconştient, ce-ţi vei dori va fi să strici starea de bine. Cum ? Îţi doreşti ceva mai mult, tinzi spre o stare de bunăstare şi pe plan sentimental. Nu că ar conta, dar o duci bine şi singur.. Da, e acel sentiment greu al singurătăţii, ţi-ai dori să poţi să suni pe cineva la 3 dimineaţa şi să-i spui 'Am o problemă. Mi-e dor de tine. Te iubesc !', îţi doreşti ca atunci când închizi ochii să simţi iubirea celui de lângă tine.. Şi dacă te rogi, pe bune, din tot sufletul, şi-I ceri Lui, dacă poate, să-ţi scoată în cale un băiat cu care să fii prietenă, să fiţi amici buni, să râdeţi, să vă cunoaşteţi, să-ţi dai seama că poate el e 'The One' şi, mai apoi, să fiţi ceva mai mult.. 
E atât de greu să te abţii să vrei ce are altul şi tu nu ai ! Da, ştiu sună egoist, dar nu mă pot abţine. Văd că altele au iubiţi şi îi tratează ca pe accesorii sau nu dau doi bani pe ei, îi ţin pe lângă ele ca pe căţeluşi. Şi e greu, tu ţi-ai dori măcar o frântură din fericirea ce ţi-o poate oferi el şi ele sunt atât de superficiale.. Apoi, stai şi te gândeşti 'Poate Dumnezeu are alt plan pentru tine'. Aşa îmi place să cred! 
Azi am fost cu câteva colege şi proful nostru de religie la Patriarhie şi la Biserica Radu Vodă- la Patriarhie sunt moaştele Sfântului Dumitru şi la Radu Vodă cele ale Sfântului Nectarie- şi ne-am rugat.. A fost atât de liniştitor, chiar îmi venea să plâng pentru că realizam că totul e perfect, nu aş avea ce să-I mai cer şi ca să nu stric această stare I-am cerut să aibe în continuare grijă de mine şi să-mi scoată un cale un amic, nimic mai mult. 
Sigurătatea e un sentiment apăsător, uneori îţi taie răsuflarea şi ţi se împăienjensc ochii şi nu poţi decât să plângi. Încerci să te retragi într-o lume a ta.. Lumea mea e acea oferită de cărţile pe care le citesc.. Îmi place să ma refugiez în ele, pentru că acolo totul este atât de 'de poveste'. Iubirea răsare din neant şi te loveşte şi o duci bine. Pasiunea mea pentru citit s-a născut din dorinţa de a nu mai fi singură, de a nu mai simţi acea apăsare ce-ţi striveşte plămânii. Prefer de o mie de ori să trăiesc viaţa personajelor din cărţi decât viaţa mea.. Ştiu, sună jalnic şi trist :)) Eh, asta sunt şi nu am ce-i face.. 
Stai şi te gândeşti că până acum nimeni nu a murit singur şi 'Ce-i al tău e pus de-o parte'. Şi atunci ce-ţi mai rămâne ? Mai rămâne doar să aştepţi şi să speri :)




Complicat, greu şi apăsător.. A trebuit să dau curs gândurilor ce-mi ocupă mintea acum..


Vă las cu o melodie ce mă obsedează de când cu Hunger Games.




XoXo,
Adry ♥

6 comentarii:

  1. Câtă dreptate ai! Te înțeleg perfect!
    Și am încercat să-ți trimit un mail cu id.ul meu dar, desigur că netul nu a ținut cu mine..
    Deci ți-l scriu aici: anna.s_soul@yahoo.com
    >:D< abia aștept să vorbim.
    și nu e nevoie să ștergi comentariul :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Stiu cum este... inainte obisnuiam sa astept, si chiar sa caut baiatul perfect [Baiatul perfect adica: cer si eu prea mult sa se imbrace bine, sa fie pasionat de literatura, sa nu injure sau sa scuipe din 3 in 3 secunde???!!], dar tot ce primeam erau... nici nu ma obosesc sa zic. Anyway... mereu m-am indragostit de retarzi si am suferit, asa ca nu mai astept absolut nimic, si chiar ma gandesc sa ma calugaresc pe la 30 de ani (joking...) Nu mai am sperante in aceasta lume plina de prefacuti...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E greu şi complicat.. Chiar cred că fiecare o să-şi găsească jumătatea mai devreme sau mai târziu :)
      Până atunci 'Stay Strong !!' :*:*

      Ștergere
  3. Uneori e mai bine sa fii singur decat inconjurat de prieteni falsi si/sau iubiti care nu te merita.

    RăspundețiȘtergere

Pot conta pe tine sa-mi spui ce crezi ♥